Bani europeni da, standarde europene ba

Cu siguranţă comuniştii nu au uitat acele vremuri de aur, însă publicul s-a luat cu alte probleme şi nu-şi mai aminteşte de Programul European de Vecinătate şi cotele preferenţiale pentru exporturi din R. Moldova fără taxe vamale în UE – sau cu taxe vamale mult reduse. Şi cel mai important – s-a uitat cum clanul Voronin a profitat masiv de pe urma acestei scheme. Lui Voronin i-a plăcut foarte mult UE când a fost vorba de bani, i-a plăcut mai puţin când a venit vorba de standardele europene pentru domeniul politic şi în justiţie. Trebuie să recunoaştem şi că mirosul banilor i-a atras pe comunişti înspre UE şi poate că aceştia vor înţelege că această construcţie înseamnă ceva mai mult decât bani obţinuţi uşor.
Cine îşi mai aminteşte că Igor Dodon a fost ministru al Economiei în 2009 şi mai ales cine îşi mai aminteşte de cifrele prezentate de Igor Dodon în acel an asupra exporturilor preferenţiale în UE?

La începutul lui 2009 Republica Moldova exportase în regim preferenţial 40% din cota de 7 tone de vin. Cota preferenţială stabilită pentru exportul de zahăr în 2009 era de 18 mii de tone, din care până în luna aprilie fusese exportat un procent de 45%. Alte astfel de cote pentru exportul preferenţial în UE: 20 mii de tone de porumb, 25 mii de tone de orz, 30 mii de tone de grâu. Mai multe investigaţii jurnalistice au scos la lumină faptul că banii din aceste exporturi se duceau în conturile clanului Voronin – pe principiul – tatăl negociază acordurile, fiul conduce firmele. Cine îşi mai aminteşte că începând cu anul 2001, guvernul comunist a favorizat direct firma de transport fondată de Oleg Voronin, fiul preşedintelui Vladimir Voronin? După ce Oleg Voronin a înfiinţat firma de transport Transline de pe piaţă a fost înlăturat principalul operator. Ulterior, guvernul a adoptat două hotărâri prin care îi obliga pe agenţii economici să importe sau să exporte anumite produse „exclusiv cu transportul feroviar” – adică prin firma lui Oleg Voronin. Apoi au urmat hotărârile de guvern din 2004 prin care exporturile de produse agricole se făceau exclusiv pe calea ferată.

Apoi a urmat aprilie 2009 şi a devenit clar pentru toată lumea care era adevăratul principiu al guvernării comuniste în relaţia cu UE: banii sunt buni, principiile nu prea. Nu trebuie uitată această ipocrizie, mai ales când mai apare câte un comunist supărat pe UE – de sus în jos, unii mai mult şi alţii mai puţin, dar toţi comuniştii au profitat de deschiderea relaţiilor cu comunitatea condusă de la Bruxelles. Pe de altă parte, presiunile aplicate de la Moscova asupra R. Moldova nu fac decât să scoată la lumină adevărata situaţie. În realitate, Chişinăul nu mai este chiar aşa de dependent de exporturile în spaţiul economic controlat de Rusia – iar faptul că şi în timpul lui Voronin s-au făcut afaceri profitabile în UE demonstrează că R. Moldova poate scăpa din îmbrăţişarea ursului.