Bătălia cu somnul și conștientizarea unei tulburări neînțelese

Matthew Horsnell, în prezent în vârstă de 43 de ani, a început să se confrunte cu episoade inexplicabile de somnolență încă din clasa a șasea. „Mă culcam la ora 20:30 seara, dar dimineața mă trezeam extenuat”, spune el. De-a lungul zilei, a observat că adormea în diferite momente, chiar și în timpul orelor de școală, fără a putea controla aceste episoade de somn. La 20 de ani, simptomele au evoluat, iar el a început să își piardă temporar controlul asupra corpului în momente de emoție intensă, o condiție cunoscută sub numele de cataplexie. Când simte o emoție puternică, cum ar fi râsul sau frica, își poate pierde brusc tonusul muscular, rămânând conștient, dar incapabil să reacționeze.

Narcolepsia afectează aproximativ 1 din 2000 de oameni în Statele Unite și 3 milioane de persoane la nivel mondial. Cu toate acestea, mulți rămân nediagnosticați, fiind o afecțiune dificil de identificat. În medie, durează mai mult de 10 ani pentru a primi un diagnostic corect, deoarece puțini oameni sunt evaluați de specialiști în somn, care pot recunoaște simptomele acestei tulburări. Alături de cataplexie, narcolepsia poate afecta capacitatea de a socializa, de a conduce o mașină și chiar de a forma relații strânse din cauza emoțiilor puternice care pot declanșa episoade de slăbiciune musculară. Horsnell își amintește de un episod când era la sala de sport și făcea exerciții cu greutăți. În timpul unei repetări, corpul i-a cedat, iar el a rămas întins pe podea, incapabil să răspundă celor care voiau să îl ajute. Un alt simptom comun pe care îl are sunt halucinațiile hipnagogice, care apar la trecerea dintre starea de veghe și cea de somn. Aceste halucinații sunt intense și pot include imagini vii, sunete și senzații fizice, cum ar fi senzația că cineva este aproape de el. Cauza narcolepsiei de tip 1, forma cea mai comună, este lipsa unui neurotransmițător numit orexină, responsabilă de reglarea somnului și a apetitului. Se crede că narcolepsia este declanșată de infecții bacteriene sau virale, precum gripa sau streptococul, care declanșează un răspuns autoimun ce distruge partea creierului responsabilă de producția de orexină. Deși nu există un tratament complet, medicamentele pot ameliora simptomele. Horsnell folosește stimulente pentru a se menține treaz ziua și somnifere pentru a dormi pe timpul nopții. Astăzi, Horsnell este activ în comunitatea persoanelor care suferă de narcolepsie, fiind „ambasador al somnului” și pledând pentru conștientizarea acestei tulburări. El colaborează cu cercetători și susține diverse organizații, inclusiv Project Sleep, pentru a educa publicul despre narcolepsie și a sprijini cercetarea în domeniu. „A fost o călătorie plină de provocări, dar dacă experiențele mele îi pot ajuta pe alții să primească mai repede un diagnostic sau să înțeleagă mai bine ce înseamnă să trăiești cu narcolepsie, atunci toate greutățile mele vor fi meritat,” spune Horsnell.