Deși vinul ne poartă faima în majoritatea țărilor lumii, absența culturii consumului de alcool este cea care ne doboară, urcându-ne astfel în topurile alcoolicilor. Totuși, în ultimii anii se poate observa tendința spre arta consumului de vin în țară.
 
Dacă în Europa de Vest importanța somelierilor a revenit pe poziții la începutul anilor 2000, în special în restaurantele de lux, unde se organizează concursuri, expoziții etc., atunci în Moldova specialitatea de somelier a fost inclusă abia în 2013 în Nomenclatorul meseriilor, la inițiativa unor experți în domeniul vinificației. „La sfârșitul anilor ’90 am sesizat necesitatea acută a cunoscătorilor de vin și am luat o decizie. Împreună cu câțiva studenți am lucrat la teze de licență axate pe această temă și am ajuns la concluzia că este nevoie de o școală de somelieri. În 2007 am fondat o Asociație obștească, alături de câțiva foști colegi de facultate, care activează în domeniul vinificațiilor notorii, și ne-am pus ca scop să fondăm o școală în domeniul someleriei. Am studiat ce se face în acest domeniu în Franța şi alte ţări producătoare de vinuri și am ajuns la concluzia că în Republica Moldova specialitatea de somelier nu se regăsea nici măcar în Nomenclatorul meseriilor”, explică Nicolae Luca, directorul „Școlii de Sommelier”. Aceasta și-a început activitatea la sfârșitul anului 2013, iar prima promoție care a primit certificatele de specializare în domeniu a absolvit în 2014. Pentru obținerea calificării este nevoie de susținerea unui curs de studiu de 72 de ore. „Cei care au urmat acest curs, cunosc deja foarte multe lucruri în domeniul alimentar, dar și al vinificației, fiind studenți la Universitatea Tehnică, cu care suntem parteneri”, explică directorul.

Nicolae Luca

Totuși, dacă o persoană absolut neinițiată în domeniul vinificației își dorește să devină sommelier cu acte în regulă va fi nevoită să depună un efort dublu comparativ cu studenții care frecventează școala. Dintre cele 72 de ore, doar o treime sunt teoretice. „Ne întâlnim de 3-4 ori pe săptămână, a câte 2-3 ore. Timpul trece atât de repede, încât nici nu-l observi. În fiecare zi facem degustații. Începem cu degustația apei sărate și iuți și terminăm cu băuturile alcoolice. Astfel, în timpul acestor 72 de ore, noi degustăm peste 100 de vinuri”, povestește Nicolae Luca, care este și profesor la Universitatea Tehnică, la Facultatea Management și Tehnologie Alimentară.

Mai mult, astăzi, pe piața muncii, avem sectorul „HoReCa” (n.red.: un termen care indică industria ospitalității, catering și industrie hotelieră. Titlul „HoReCa” vine de la primele două litere din cuvintele hotel, restaurant, cafenea).

Despre vin se poate de vorbit ore întregi

Somelierii cu adevărat profesioniști încearcă mereu să descopere noi combinații de vin și mâncare. Respectiv, aceștia trebuie să cunoască toți producătorii de vin, cel puțin din țară, dar și arta gătitului. Somelierul este cel care-l face pe consumator să descopere diferite tipuri de vin, în timp ce ascultă povestea băuturii propuse. „Și maturilor le plac poveștile. Ascultând relatarea somelierului despre istoria unui vin și a bucatelor cu care se asociază, consumatorul primește o dublă satisfacție”, explică Nicolae Luca, motivând, astfel, de ce un somelier este mai mult decât un ospătar sau un bucătar. „El trebuie să vorbească cu drag și pasiune despre vin, despre care se poate vorbi ore întregi. Închipuiți-vă, deci, câte sticle vor fi băute ascultând o frumoasă poveste despre un vin bun”, adaugă Nicolae Luca.

Totuși, nu doar somelierii trebuie să poată duce o discuție consecventă despre vin. O bună cunoaștere a anilor buni, a producătorilor autohtoni, dar și străini este un element important al culturii generale a fiecăruia dintre noi. „Ar fi bine ca în liceu să se organizeze un curs lejer despre cultura vinului. Să se știe cum și cât se bea”, opinează expertul.

Vinul se savurează și nu se dă peste cap

Deși somelierul talentat poate convinge un consumator să servească mult vin, scopul acestuia nu trebuie să fie vânzarea și venitul, ci fidelizarea clientului, atitudine care, deseori, lipsește în restaurantele autohtone.

O calitate importantă a vinului este crearea unei atmosfere plăcute. Astfel, „paharul de vin nu se dă peste cap, ci se savurează”, explică Nicolae Luca. De altfel, contează foarte mult ordinea servirii vinurilor, în cazul în care pe masă sunt propuse mai multe tipuri. Vinurile se servesc de la cele mai tinere spre cele mai învechite. Se începe de la cele albe, mai puțin alcoolizate, și se termină cu cele roșii, tari.
Îmbinarea sau„mariajul” vinului cu mâncarea este, practic, cheia succesului unei seri gastronomice. Regula spune că mâncărurile lejere, precum salatele, fructele de mare, peștele se combină cu vinurile albe sau chiar rosé. Carnea de vită sau porc, de exemplu, se îmbină cu vinuri roșii. Totuși sunt și excepții. „E posibil ca peștele să fie servit cu un sos gras, respectiv aici se potrivește și un vin roșu lejer. Nu există reguli stricte, totul depinde de gust”, afirmă Nicolae Luca.

Un alt factor care contează foarte mult este temperatura vinului. „Vinul alb trebuie să fie servit când are temperatura de 8-12 grade Celsius. Dacă ajunge la 14-16 grade Celsius are cu totul alt gust”, explică expertul. Vinul roșu, după cum se spune, se bea la temperatura camerei. Ceea ce este o confuzie, astfel încât această regulă vine din Franța, unde tradiția gastronomică şi a vinificației este una centenară. Respectiv, „temperatura camerei” semnifică 16-17 grade Celsius din încăperile cetăților.