Forța ei de convingere rezidă și în faptul că autorul prezintă în Anexă surse documentare, inclusiv rusești, adunate din arhivă. Cine vrea să înțeleagă adevărata esență criminală a comunismului sovietic nu poate trece pe lângă această lucrare. Actualitatea volumului devine mai stringentă astăzi când comuniștii moldoveni, folosindu-se de greșelile guvernării liberal-democrate, încearcă să se prezinte ca o forță politică modernă, care, chipurile, nu ar avea nimic comun cu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) care a fost organizatorul crimelor comise împotriva Bisericii naționale și a românilor basarabeni. Azi, când urmașii și continuatorii cauzei PCUS cer recuperarea simbolurilor comuniste (secera și ciocanul), făcând trimitere la recomandările Comisiei de la Veneția, este cazul să le amintim comuniștilor cine au fost autorii tragediei înstrăinării de neam a Bisericii din Basarabia și că lichidarea bisericilor și mănăstirilor s-a făcut după 1940 sub drapelul roșu cu seceră și ciocan.
Recomand cititorilor monografia preotului, profesorului și istoricului Veaceslav Ciorbă în cele ce urmează limitându-mă doar la un singur exemplu (document) din această lucrare – e vorba de Proiectul de închidere a mănăstirilor Căpriana, Hârjauca, Hâncu, Suruceni, Zloți. Într-o scrisoare secretă, adresată de către P. Romenski, împuternicitul Bisericii Ortodoxe Ruse, președintelui Consiliului de miniștri al RSSM, G. Rudi, autorul constata, printre alte „pericole”, că mănăstirea din Căpriana prezintă un pericol pentru sănătatea populației, deoarece e „un focar de boli venerice”, iar procuratura de la Călărași era obligată să intenteze dosare penale călugărilor de la Mănăstirea Hârjauca pentru… „actele de viol săvârșite de călugări asupra femeilor din sat”… Rog cititorul să fie atent la următorul detaliu: în documentul citat, Ministerul Ocrotirii Sănătății din RSSM era obligat „să organizeze până la 5 octombrie 1949 un control medical al personalului monahal și să constate (!) că mănăstirea este un focar de boli venerice”. Astfel, indicația era clară, indiferent de realitate, comisia era obligată să constate.
Am evocat acest exemplu nu întâmplător. Sâmbătă am urmărit la Jurnal TV „dezbaterile” pe tema simbolicii comuniste la care a participat și comunistul Petkov, păstorul portalului de tristă glorie propagandistică OMG.MD. Făcând trimitere în cel mai iezuit mod la recomandarea Comisiei de la Veneția, el repeta obsesiv că instanțele naționale sunt obligate să constate ca adevăr în ultima instanță recomandările onoratei Comisii.
Îl urmăream pe acest „inventiv” comunist (apropo, el a inventat istoria cu bomba, chipurile, pusă de Filat sub digul de la Prut care a provocat inundațiile din 2010!) și mă gândeam că P. Romenski nu a murit; el și-a schimbat numele, azi el se numește Petkov. Dacă Moscova îi va mai cere să constate ceva, el va constata. De exemplu, că bisericile din R. Moldova sunt focare de românism și boli venerice, deoarece în ele se slujește în limba română și sunt frecventate și de bărbați, și de femei.
Marasmul comunist nu piere, el își schimbă doar numele.
