O pensie ar trebui să acopere – chiar şi minimal – traiul bătrânilor. Adică, să-şi poată plăti facturile, medicamentele, pâinea şi uneori o bucăţică de carne. În Moldova nu există nicio variantă pentru pensionarii care nu au locuinţe. Pensia nu prevede şi chiria. Pensia nu prevede un concediu. Pensia nu prevede o masă la restaurant. Pensia nu prevede o boală în plus, bani de mită la doctori sau un palton nou. Cu toate astea, se scumpeşte gazul. Chiar şi aşa se scumpeşte căldura. Indiferent de situaţie, se scumpesc pâinea, hrişca, mămăliga.
Realişti fiind, ne dăm seama că pensia nu va fi suficientă pentru facturi. Medicamentele şi pâinea trebuie tăiate de pe listă. Noi, într-un apartament cu o cameră, iarna trecută am plătit uneori peste 1000 de lei cheltuieli. Există oameni în Moldova care au 1000 de lei pensie. Sau mulţi care au chiar şi mai puţin…
M-am uitat la televizor când protestau bătrânii împotriva scumpirii căldurii. Pe lângă bătrânii care spuneau că le este foame, am văzut un domn. La vreo 65 de ani. De vârsta tatălui meu. Ţinea o pancartă. Şi fluiera. Avea o fluieriţă ca cele folosite în fotbal… Şi m-am uitat la el cum m-aş uita la tatăl meu care are 34 de ani de muncă, din care 31 la categoria I (mediu toxic, schimburi de noapte etc.). Calculând sporurile, tatăl meu ar avea vreo 45 de ani de muncă. Şi oameni ca el – oameni decenţi, care şi-au câştigat pâinea în fabrici şi şi-au crescut copiii, care au mers la votări – stau acum, la vârsta lor, în stradă şi fluieră. Ei, care urcă în autobuz cu plasele de la piaţă, încercând să nu se lovească de nimeni, ca să nu iasă în evidenţă, sunt siliţi – după decenii de muncă – să fluiere în centrul capitalei. Să atragă atenţia asupra lor. Asupra umilinţei la care sunt supuşi.
L-am văzut pe acel om ca pe tatăl meu. Şi n-am putut dormi. Mi-am amintit că, atunci când în România s-a tăiat din pensii, bătrânii au ieşit în stradă. Iar Mihnea Blidariu, solistul de la „Luna Amară”, scria pe internet, spunându-le fanilor lui cât de ruşine ar trebui să ne fie tuturor când ne ies bunicii şi părinţii în stradă. Şi, ca să nu se înţeleagă greşit: în opinia lui, ar trebui să ne fie ruşine că stăm în casă, în loc să fim alături de ei.
