Pe baza unor exemple din epoci şi zone geografice diferite – de la Iuliu Cezar pînă la liderul mafiot Paul Castellano, de la administraţiile Bush sau Obama pînă la situaţia din Pakistan –, politologii Bruce Bueno de Mesquita şi Alastair Smith încearcă să explice comportamentele abuzive caracteristice multor lideri politici sau din domeniul afacerilor. Rezultatul este o fascinantă imagine a jocului puterii, în cadrul căruia una dintre cele mai importante reguli este să-ţi răsplăteşti întotdeauna susţinătorii.
„Manualul dictatorului” nu se referă, aşa cum am putea crede, exclusiv la regimurile autocratice. În fapt, asumîndu-şi un „statut machiavelic” pentru epoca noastră, politologii americani îşi propun să demonstreze că leadership-ul bazat pe urmărirea intereselor private, pentru realizarea cărora atît cucerirea, cît mai cu seama menţinerea puterii politice reprezintă un mijloc este o caracteristică ce marchează nu numai politică dictatorială, ci şi pe aceea democratică.
Lectură „Manualului dictatorului” va trezi, fără îndoială, rezerve etice, mai cu seama din partea mediului intelectual şi, în mod specific, din partea celui academic.
Lectură plăcută!
