Să nu îți cunoști măcar în linii mari istoria recentă înseamnă să poți cânta alături de diferite partide imnuri sovietice, să uiți de Siberia, să uiți de foamete, să uiți de închisorile comuniste.
Am citit un raft de cărți despre temnițele din România și știu că indiferent ce ar veni peste locurile mele natale, niciodată nu voi spune că era mai bine pe vremea comuniștilor. Mi-ar fi frică de Dumnezeu să spun un astfel de lucru când știu bine prin ce au trecut unii intelectuali, unii preoți, unii partizani. Am citit câte ceva și despre Siberia, am văzut emisiuni, am ascultat mărturii, mult mai dure decât cele ale bănățenilor deportați în Bărăgan. Am citit și despre foametea din 1946-1947. Am aflat târziu despre măcelul de la Fântâna Albă. Sunt capitole din istoria recentă pe care nu le putem ocoli.
Am simțit întotdeauna când cineva deplângea vremurile anterioare că pur și simplu calcă pe mormintele celor plecați. Probabil e și unul dintre motivele pentru care disprețuiesc atât de mult atitudinea unor lideri politici din Moldova, ca Voronin și Greceanâi, care au avut părinți și bunici uciși/deportați de un sistem politic monstruos. Ei nu calcă pe mormintele unor oameni despre care au auzit, ci direct pe cele ale străbunilor lor. Singura explicație umană e că nu își cunosc cu adevărat istoria. Nu înțeleg ce s-a întâmplat.
Au fost multe lecturi care m-au cutremurat. Sunt unele cărți la care nu poți citi mai mult de zece pagini. Trebuie să te oprești și să respiri. Altfel te sufoci. Să citești despre fenomenul Pitești, considerat cel mai dur experiment de tortură din contemporaneitate, e sfâșietor. Mai ales intr-un roman ca cel semnat de Paul Goma: Patimile după Pitești. Să îl cunoști pe Nicolae Steinhardt nu din predicile lui, ci din Jurnalul fericirii. Să afli despre foamete nu din date și statistici, ci din cartea În gura foametei de Alexei Vakulovski. Dacă citești aceste mărturii (fiindcă și romanul lui Goma e scris în baza mărturiilor) nu ai cum să depui flori la monumente sovietice, indiferent cât de mult îți plăceau taberele de pionieri.
Celor cărora li se umezesc ochii după timpurile sovietice puneți-le această întrebare: dacă au citit cel puțin aceste trei cărți menționate mai sus.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
