Însă, prin aspectul deloc apetisant la vedere, oamenii s-au obişnuit să numească cu acest cuvânt toate amestecurile neclare din lume, ori că e vorba de mâncare, ori de politică. Cam aşa e, din păcate, şi cu Transnistria.
Eu dacă m-am născut în judeţul Timiş, nu am înţeles prea clar ce e cu Transnistria. De-a lungul anilor m-am informat. Însă, mai întâi am căutat pe internet. Iată ce mi-a spus Wikipedia: „Numele de Transnistria desemnează așa-numita Republică Moldovenească Nistreană, regiune separatistă aflată de jure în componența R. Moldova. Autoritățile separatiste ale așa-numitei r. m. nistrene controlează acea parte din teritoriul R. Moldova aflată la Est de râul Nistru, dar și șase comune, precum și municipiul Tighina situate la Vest de Nistru. Transnistria este privită la nivel internațional și de Guvernul R. Moldova ca o regiune autonomă a Moldovei (denumită „Unitatea teritorială din stânga Nistrului”: UTSG), dar în fapt și-a declarat independența (sub numele de „Republica Moldovenească Nistreană”), cu capitala la Tiraspol. Acest lucru a provocat declanșarea conflictului din Transnistria. Regiunea are o populație majoritar slavă, care se teme de reunificarea cu România (dar are o majoritate relativ română, reprezentând 40% din populație)” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Transnistria).
Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost: parcă e, parcă nu e. Nu înţelesesem ce e cu independenţa. Tot aşa cum nu am înţeles, din aceeaşi sursă: „cu sprijinul trupelor rusești, a izbutit în urma confruntării armate din 1992 să preia controlul asupra celei mai mari părți a zonei transnistrene a R. Moldova, cât și a unei zone din Basarabia în jurul orașului Tighina”. Eu, în inocenţa mea bănăţeană, fiindcă să nu uităm că Banatul e totuşi o importantă comunitate interetnică, în care nu există conflicte majore, n-am înţeles lucrurile simple: de ce Republica în cauză e Moldovenească (???) dacă îşi declară independenţa faţă de Moldova, de ce s-au separat de frica unirii de vreme ce unirea nu s-a făcut, de ce s-au amestecat ruşii peste moldoveni şi moldoveni, mai ales că pe ambele maluri ale Nistrului sunt şi cetăţeni de etnie rusă. Dar toate aceste întrebări converg de fapt spre o singură problemă: de ce se amestecă Rusia în Moldova?
Bineînţeles că îmi dau seama care sunt interesele. Mă fac doar că nu înţeleg, fiindcă vreau să subliniez absurdul situaţiei. Ia faceţi un exerciţiu de imaginaţie: priviţi harta lumii şi vedeţi cât se vede Rusia pe hartă, cât Moldova şi cât Transnistria. Un elefant, un şoarece şi un purice. Care se vânează. Puricele şi elefantul de o parte, şoarecele pe de alta. E penibil, trist şi ruşinos. Mai ales că în această construcţie, Varniţa e mai mică decât un atom. E puricele puricelui.
Dacă revenim la caşă, orice bucătar ştie că pentru o caşă e nevoie de trei părţi de apă, una de crupe şi un strop de unt. Dacă ne imaginăm acum că ar trebui să facem o caşă din interesele Rusiei (câte părţi apă?), ale Moldovei (câte părţi crupe? Fiindcă e clar că Moldova reprezintă ingredientul primar aici) şi ale Transnistriei, cum n-ai da-o nici măcar o caşă nu iese. Parcă nici a lături nu arată.
Asta e, nu va ieşi nimic altceva. Doar frustrare şi tristeţe. Oare, mă întreb, vom ieşi vreodată cu adevărat din braţele „iubitoare” ale maicii Rusia? Îmi doresc o ţară independentă, interetnică, fiindcă aşa suntem şi asta e bine (cel puţin în Banat e bine), care să nu fie de patru miliarde împărţite la: proromâni, proruşi, moldovenişti, transnistreni şi găgăuzi. Mi-aş dori un stat normal într-o Europă normală. N-avem însă decât caşă, dar şi asta prost făcută, mai mult lături.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
