Câți deputați are Parlamentul Estoniei?

Evident, aceștia pretind că unii activiști au „rămas în platformă”, să se ocupe de „societatea civilă”, iar alții s-au implicat în lupta politică, și una nu încurcă celeilalte.

Numai că nu toți cei la urechile cărora ajung aceste pretenții sunt niște naivi. Și nu toți cei care urmăresc așa-zisa „mișcare protestatară” încă de la începuturile acesteia de acum peste un an au uitat că pretinsa platformă civică a format agenda revendicărilor protestatarilor și a modificat această agendă pe parcursul acțiunilor, în funcție de anumite interese. Ne putem aminti, de exemplu, despre revendicarea demisiei președintelui Nicolae Timofti, la care platformiștii au renunțat ca prin minune. De parcă ar fi primit ordin de undeva.

În momentul în care ești președintele unui pretins „Consiliu al Marii Adunări Naționale” și în același timp devii președinte al unui partid politic, nu te mai poți prezenta ca un lider național, care transcende interesele politice. Deoarece nu mai ești altceva decât un lider politic, conducătorul unui grup de oameni care trebuie să se afle în competiție cu alte grupuri similare, partide politice, pentru controlul asupra puterii politice prin mecanisme electorale. Când mișcarea „civico-politică” pe care o conduci este susținută mediatic de un post de televiziune numit Jurnal TV și finanțat de nașul tău de cununie Victor Țopa, refugiat în Germania pentru că fusese condamnat la închisoare în Republica Moldova, iar tu pretinzi că ești un lider independent de orice influențe, și-ți mai dorești și să ajungi președinte al statului, se cheamă că-i ai de proști pe toți cei cărora vrei să le fii președinte.

Toate ca toate, dar în ultimul timp, liderii și exponenții marcanți ai așa-zise Platforme Civice care s-a transformat într-un partid politic, îi etichetează pe diferite căi, ori de câte ori au ocazia, pe toți cei cărora precum Andrei Năstase, Vasile Năstase, Victor Țopa, Viorel Țopa, nu le inspiră încredere, ca „unelte ale lui Plahotniuc”. Mai mult, „unelte ale lui Plahotniuc” au ajuns, nici mai mult, nici mai puțin, toți cei care pur și simplu se țin deoparte de așa-zisa „mișcare protestatară” organizată de gruparea numită Platforma Civică „Demnitate și Adevăr”.
Acestor oameni le poți spune în repetate rânduri că nu ai votat în viața ta pentru PDM, nici nu vei vota, că înțelegi cine este Plahotniuc și cum a ajuns să controleze, din umbră, întreaga putere politică din Republica Moldova, că acesta este o creație a perioadei Voronin – în forma actuală, de „magnat” doritor de putere – oricum vei fi, pentru ei, o „zoiniță” (această „inovație” lingvistică îi aparține lui Vasile Năstase – om cu școala „frontistă” a denigrării la activ, e destul să ne amintim unde a trimis-o, în 2006, pe deputata Valentina Cușnir).

„Platformiștii” doresc să divizeze această societate în anti-plahotniuchiști (buni, imaculați, eroi, adevărați lideri populari – adică ei) și plahotniuchiști (răi, murdari, „zoinițe”, lichele), pentru a obține puterea politică. Pe ei îi interesează să servească intereselor celor doi „oameni de afaceri”, Victor și Viorel Țopa (cu nimic mai buni decât Plahotniuc, și foști parteneri ai acestuia), de a reveni în Republica Moldova, de a-l doborî pe Plahotniuc și de a prelua ei controlul asupra statului așa după cum îl exercită acum Plahotniuc.

Fără să-și dea seama, ei îi fac un mare serviciu oligarhului Plahotniuc, deoarece pe fondul isteriei lor, acesta le-ar putea părea unor oameni acuzați pe nedrept că ar fi „ai lui”, nu chiar atât de rău. Ceea ce, evident, e regretabil. Asta deoarece Plahotniuc și PDM se află în plin proces de consolidare a unui stil de guvernare foarte similar cu cel din 2001-2009, Republica Moldova evoluând rapid spre un alt regim autoritar.
Din păcate, ceea ce ne propun, ca alternativă, liderii Platformei „Demnitate și Adevăr” și exponenții acestora din mass-media, nu este cu nimic mai bun. E destul să le observăm încrâncenarea lor și violența verbală de care dau dovadă, dar și voluntarismul cu greu camuflat. Andrei Năstase invocă, într-o emisiune la postul de televiziune N4, exemplul Estoniei, cu parlament unicameral cu 101 deputați la 1,3 milioane de locuitori ca să argumenteze propunerea de scădere a numărului deputaților la 71, apoi o dă la întors spunând că se referea, de fapt, la Slovenia. Care, la 2,1 milioane de locuitori, are un parlament bicameral cu 130 de membri. Acesta și alte exemple de improvizații de prost gust oferă perspectiva unei construcții cu țintă precisă – preluarea puterii politice pentru cineva. Pentru servirea intereselor cuiva. Acel „cineva” nefiind poporul pe care cu atâta râvnă pretind că-l apără frații Năstase, ci un bandit pe nume Victor Țopa, trăitor la Frankfurt, și un alt bandit, asociatul celui dintâi, cu care pretinde că nu se află într-o relație de rudenie, pe nume Viorel Țopa. Iar oricare dintre noi, cei mulți, care refuză să se înregimenteze în tranșeele săpate de acești doi bandiți împotriva banditului Plahotniuc care i-a deposedat atât pe ei, cât și pe un alt bandit, pe nume Vlad Filat, de averile ilicite pe care le-au furluat cu toții grămăjoară pe vremuri, e, evident, o „zoiniță”, pentru acești oameni. Ei merită compătimiți dacă au impresia că pe această cale vor obține victoria. În realitate, nu vor face decât să ofere cetățenilor perspectiva terorii iacobine care se va instaura în Republica Moldova dacă aceștia vor prelua puterea. Calificându-i pe toți cei care au motivele lor să nu susțină o „platformă” transformată într-un partid politic drept exponenți ai „răului absolut” din Republica Moldova, liderii și exponenții platformiști fac dovada unei nerăbdări intense, ceea ce denotă disperare și, în ultimă instanță, slăbiciune. Ca să nu mai amintesc de disponibilitatea acestora de a se face frate cu dracul (cu Dodon și Usatîi) împotriva lui Plahotniuc, și de veleitățile lor de părinți fondatori ai „națiunii civice moldovenești”. De dragul căreia, a națiunii perpetuatoare de teze kominterniste cu privire la cele „două popoare, moldovenesc și român”, Andrei Năstase se arată dispus să „pună batista” pe țambalul integrării europene. Aceștia sunt, oare, „liderii naționali” pe care ni-i dorim?

Unica diferență între cei doi Țopa și Filat e că primii au reușit s-o șteargă la timp de la Chișinău. Unica diferență între aceștia, Filat și Plahotniuc e că ultimul s-a dovedit a fi un interlop mai abil în a-i pune cu botul pe labe pe toți ceilalți și a deveni pahanul numărul 1 din această pseudoțară, la fel cum pe vremuri fusese Voronin.

Cetățenii Republicii Moldova au o singură șansă să scape din mocirla continuă de după 1991, creată de oameni precum Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Andrei Sangheli, Dumitru Moțpan, Dumitru Diacov, Ion Sturza, Dumitru Braghiș, Vladimir Voronin, Vladimir Filat, Vladimir Plahotniuc, Victor Țopa, Viorel Țopa. Și care nu se va schimba, ca mocirlă, nu va deveni o mlaștină mai luminoasă și mai puțin urât mirositoare, deoarece problemele nu ne vor fi rezolvate niciodată de cei care le-au creat și de către cei care le-au creat. Șansa poporului de aici de a se salva se numește România, iar calea prin care se poate realiza această ieșire din cercul vicios în care ne aflăm este cea a reunirii acestui teritoriu și a acestor oameni cu România. Orice soluție politică de natură să perpetueze această statalitate este falimentară.