Ucrainenii, au înțeles ceea ce moldovenii nu pot înțelege de 23 de ani.
Decretul lui Turcinov fixează următoarele sarcini prioritare ale noii televiziuni publice ale Ucrainei: informarea obiectivă, deplină, operativă și nepărtinitoare a e evenimentelor importante din viața Ucrainei și de peste hotare; contribuția la consolidarea societății ucrainene; dezvoltarea și consolidarea statutului limbii și culturii ucrainene, contribuția la dezvoltarea limbilor minorităților naționale; contribuția la satisfacerea cât mai plenară a necesităților informaționale, culturale și instructiv-educative a populației Ucrainei, inclusiv prin crearea și difuzarea programelor economice, istorico-documentale, cultural-artistice ș.a.
Noi, moldovenii, în afară de problema televiziunii publice, mai avem una, cu mult mai gravă: ce politică fac televiziunile, zise, comerciale, cum contribuie ele, de exemplu, la „dezvoltarea și consolidarea statutului” limbii oficiale a RM? Acestea lucrează deschis și nestingherite de oficialități și instituțiile de resort împotriva limbii oficiale prin: 1. lipsa emisiunilor respective; 2. vorbirea infectă a reporterilor, prezentatorilor și invitaților la emisiunile politice și 3 – prin numărul mare de emisiuni în limba rusă. La drept vorbind, aceste emisiuni au adoptat limba rusă drept o a două limbă de stat, iată de ce sunt caraghioase și lipsite de sens zbaterile lui Dodon de a acorda limbii ruse acest statut.
Într-un cuvânt, televiziunile din Moldova lucrează pentru limba rusă și interesele rusești. Care sunt consecințele? Ucrainenii au înțeles, moldovenii nu. Așadar, ce așteptăm. ”Omuleții verzi”?
