Ce ne așteaptă
N-am niciun dubiu că și la anul, celebrarea celor 100 de ani de revenire a moldovenilor într-un stat cu frații săi va fi ignorată total de autorități. Vor continua aberații de genul – „hai să nu discutăm despre asta că vezi, Doamne, divizăm societatea”. Păcat că nimeni nu face legătura între divizarea societății și activitatea extrem de prodigioasă a FSB-ului și a oamenilor lor de aici. Se creează iluzia că divizarea e opera celor cu viziuni europene în timp ce rușii lucrează adânc la consolidare și edificare.
De parcă n-ar fi suficientă tensiunea ce vine din aceste două evenimente – în același an 2018 – urmează alegeri parlamentare în R. Moldova. Ca și scrutinele anterioare, și acesta pare a fi unul „decisiv”. Vor reuși moldovenii să aleagă un parlament proeuropean sau victoria lui Dodon din anul trecut a fost doar un prim-pas și urmează acapararea totală a puterii de către oamenii Moscovei? Mulți cetățeni ignoră sau nu cred în implicarea serviciilor speciale rusești în problemele interne ale statului. Scandalul recent, când un ex-deputat a fost reținut, fiind acuzat de trădare de patrie, după ce a vândut secrete unui FSB-ist camuflat, în atașat militar al ambasadei, este cât se poate de elocvent despre realitatea din teren.
Statul acesta e plin de astfel de târâturi, iar arestarea lui Bolboceanu e doar o frântură de lumină ce ne permite să vedem cum acționează serviciile speciale ale „partenerului strategic al R. Moldova” – F. Rusă.
Recent, un agent al serviciilor speciale din Ungaria a oferit un interviu presei din Budapesta despre implicarea FSB-ului rusesc. Acesta afirmă că serviciile rusești s-au reprofilat după anii ’90 și au „introdus” zeci de spioni ilegali pe care-i implantează în poziții-cheie, uneori fiind gata să aștepte chiar 10-20 de ani pentru ca ei să ajungă în poziții-cheie pentru a deveni cu adevărat utili. Ei implantează agenți în zone în care au un interes – politică, energie, structuri de forță, apărare și mass-media. Reținerea lui Bolboceanu este un caz rar în R. Moldova – care a avut curajul să arate cum acționează rușii aici. N-am văzut nicio reacție din partea „prezidentului” nostru statalist. De ce acesta n-a ieșit într-o conferință de presă să critice implicarea Rusiei în activități de spionaj? Întrebarea este evident retorică, Dodon fiind și el un agent FSB, ridicat la rang de președinte. Ce-ar putea el zice fără să-și supere stăpânii?
Recent, niște hackeri ucraineni au spart căsuța poștală a unui activist prorus unde au găsit un plan pe mai multe pagini dedicat „proiectului” – Moldova nu e România. Printre cei incluși în plan pentru a retransmite tezele propagandistice rusești este Dodon, Partidul Socialiștilor, Partidul Nostru a lui Usatîi, organizația „Garda Tânără” și Mitropolia Moldovei.
P.S.
Actul de la 27 martie 1918 nu a fost doar o „unire cu România”, ci un pas uriaș în direcția a ceea ce noi numim azi „integrare europeană”. În acel an 1918, românii dintre Prut și Nistru au rupt-o cu spațiul ruso-asiatic bolșevizat și s-au inclus în spațiul democratic european. Acum, după aproape 99 de ani, ne aflăm tot acolo unde ne-am aflat în 1918 și ne punem aceeași întrebare: încotro? O bună parte din populație vrea spre Est („cu rușii”), altă bună parte spre Vest („cu românii”), iar jumătate din populație nu știe unde vrea. Bătălia se dă nu atât în plan politic, doctrinar, cât mai mult în plan identitar și geopolitic. Astfel, trebuie să constatăm o realitate: azi, pericolul rusesc este la fel de mare ca și acum 99 de ani. Atunci soluția găsită a fost unirea cu România. Azi, când unii clatină într-un mod iresponsabil corăbioara RM, printr-o retorică infantilă, mai mult ca oricând avem nevoie de România. Acest adevăr trebuie să-l înțeleagă, în primul rând, liderii politici care, din păcate, continuă să-și potrivească ceasurile cu orologiul de la Kremlin și să semneze „colaborări” cu cei care ne-au ucis cetățenii.