Pe mine, de exemplu, pe cât de mult m-a indignat prima declarație a oficialului european, pe atât de mult m-a bucurat cea de-a doua.
Anunțând despre prima declarație a lui Schuebel, presa a pus accentul pe un fapt minor în detrimentul altuia esențial. Se spunea că, în sfârșit, în 2013, moldovenii ar putea circula fără vize în Europa. Așa au anunțat televiziunile, au scris gazetele și s-au bucurat bloggerii… Însă miezul noutății a fost trecut la finele știrilor, ascuns printre alte cuvinte ale oficialului, de parcă n-ar fi contat: „Noi vom analiza atent cât de repede se va aproba şi adopta implementarea Legii antidiscriminare. Dacă totul va decurge conform rigorilor, sunt convins că Moldova va putea trece la următorul pas în procesul de liberalizare a vizelor”.
Auzind aceste cuvinte, mi-am pus mâinile în cap, gândindu-mă dacă chiar atât de puțin contează pentru ambasadorul UE faptul că:
• justiția din RM poartă pe brațe ucigașii și bandiții;
• procurorii închid ochii cu încăpățânare la cutremurătoare crime;
• demnitarii pot să încalce legile după cum le vrea mușchiul, fără să riște vreo pedeapsă;
• alegătorii lor sunt găsiți în camere cu pereții stropiți de sânge, iar medicii legiști scriu că aceștia au decedat de ulcer;
• alți alegători sunt uciși, iar anchetatorii fac abstracție de probe și nu găsesc componente ale infracțiunii;
• polițiști vinovați de măcelul din 7 aprilie stau în continuare în fotolii, iar alții, nevinovați, sunt condamnați;
• importante instituții care secătuiesc de bani statul și cetățenii sunt trecute cu vederea de jurnaliști, după ce îi cumpără pe toți…
Oare toate acestea înseamnă pentru Europa mai puțin decât o nenorocită Lege a antidiscriminării, o lege care se respectă doar în privința unei minorități, după cum vă asigur cu toată convingerea și după cum știe și ambasadorul UE. Atunci cum rămâne cu ceilalți oameni, necăjiți și oropsiți? Aceștia rămân a fi niște gunoaie și:
• dacă au prea mulți bani, sunt furați;
• dacă deranjează, sunt uciși;
• dacă se adresează în instanță, pierd procesele, deoarece procurorii și judecătorii nu văd dovezi evidente sau se pierd file din dosarele, care în cele din urmă sunt clasate;
• dacă pentru viața lor este nevoie de bani suplimentari, sunt trecuți sub uitare până dau ortul popii;
• dacă fură de foame vreun covrig, sunt băgați la pușcărie și acolo putrezesc, fiind declarați drept criminali în comunicatele de presă…
Cele notate mai sus nu sunt metafore, ci fapte reale. Despre unele dintre ele am scris, despre altele voi scrie în continuare. Din păcate, de cele mai multe ori aceste subiecte sunt trecute cu vederea. Pentru că-i supără pe cei mari…
De aceea m-a și bucurat cea de-a doua declarație a lui Dirk Schuebel, făcută zilele trecute, în care el a precizat că „cel mai mare neajuns al RM este lupta ineficientă împotriva corupţiei”. Anume aici e cancerul societății noastre, ci nu în chiloții unei minorități. Pornind anume de la aceste crime, Schuebel ar trebui să condiționeze circulația fără vize a moldovenilor în Europa.
Astăzi, UE trebuie să profite din plin de promisiunile Guvernului AIE cu privire la regimul liberalizat de vize. Dacă guvernarea actuală își va încălca făgăduința, o poate aștepta o pierdere rușinoasă la următoarele parlamentare. Această slăbiciune a AIE trebuie să fie asul din mâneca Europei. Iar dacă tot vrea să ne facă ordine în casă, UE trebuie să schimbe neapărat accentele. Problemele de principiu ce țin de dreptul unei minorități de a defila pe stradă, nu sunt deloc mai importante decât viețile unor oameni, decât crimele comise de justiție și unele instituții ale statului contra celor mulți și mici. Cuvântul Europei în această privință trebuie să fie mai dur ca niciodată. Fără stoparea necondiționată a corupției, nouă trebuie să ni se închidă neîntârziat toate porțile europene. Atunci, la fel de neîntârziat, sunt convins că va reacționa și guvernarea, cel puțin, pentru că timpul fuge iute și ne-au mai rămas numai doi ani…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
