Scriam săptămâna trecută despre o nouă „bâzdâganie lexicală”, apărută recent în limba noastră cea română (vorbită în R. Moldova) – „a reformata” (guvernarea). După apariţia editorialului, un cititor de-al TIMPULUI, profesor de română, m-a rugat să revin la acest subiect şi să explic de unde şi cum a apărut această „bâzdâganie”… Demult nu mai practic lingvistica drept obiect de cercetare, de aceea, poate că ar fi fost corect să (re)adresez întrebarea lingviştilor de la institutul de resort al Academiei. Ca simplu vorbitor al limbii române, însă, dar şi ca jurnalist pentru care această limbă este şi un instrument de lucru, nu doar un mijloc de comunicare, aş îndrăzni să punctez, totuşi, următoarele aspecte ale problemei.
Toate limbile supravieţuiesc şi se dezvoltă prin folosirea resurselor interne, dar şi prin împrumuturi din alte limbi. Limbile mari, „imperialiste”, creează mai mult, respectiv mai mult „exportă”. Limbile „mici” creează şi ele, dar mai puţin, şi mai mult „importă”, împrumută cuvinte gata create. Limba română, deşi e una dintre limbile oficiale ale UE, mai mult „importă” decât „exportă”; repet, creează şi ea, numai că pentru „piaţa internă”, nu pentru „export”… Se creează, desigur, şi în limba română vorbită în R. Moldova. Cum creează şi cât de motivate-s aceste „creaţii” sunt întrebări la care, de regulă, răspund academiile naţionale de ştiinţe prin vocea instituţiilor care „veghează” la „curăţenia” lexicală şi la corectitudinea ortografică a limbilor naţionale. Cert este că nu totul ce creează o limbă este validat şi devine normă literară. Bunăoară, în perioada sovietică, multe împrumuturi din rusă erau prezentate drept exemple de „îmbogăţire a limbii moldoveneşti sub influenţa binefăcătoare a bogatei limbi ruse”, erau impuse forţat ca fiind deja acceptate de normă şi se încerca până şi includerea lor în dicţionarele explicative. Sunt relevante, în acest sens, asemenea rusisme ca pionervojată, raikom, roddom ş.a. (Să ne amintim, drept dovadă, de „versurile” lui Em. Bucov „O mamă, de pildă, păşeşte-n roddom/ Bucur-te, ţară, se naşte un om…”) Slavă Domnului, timpul şi-a făcut lucrarea şi aceste barbarisme nu au pătruns în limba literară.
După declararea Independenţei R. Moldova, ca o reacţie la împrumuturile din limba rusă, vorbitorii au început să pună în circulaţie… „basarabenisme” – cuvinte româneşti care să le înlocuiască pe cele ruseşti. Termenul rutieră (cu sens de maxi-taxi) este emblematic în contextul discutat. Lista „basarabenismelor” de acest gen este mare. Însă norma literară – fiind unică, aplicată aici şi dincolo de Prut – nu a permis ca rutiera să intre în… limba literară. Rutiera „circulă”, deocamdată, numai în limba vorbită. Ceea ce nu a devenit normă „la Bucureşti”, nu este acceptat ca normă nici aici, „la Chişinău”. Eu consider că aşa e corect să fie, dacă dorim să refacem, apoi să păstrăm unitatea limbii române şi să nu existe două limbi române – una română, peste Prut, şi una… „moldovenească” aici.
Aşadar, nu tot ce zboară se mănâncă şi iată încă un exemplu. După venirea la putere a AIE, la un moment dat, deveniseră foarte populare două „cuvinte noi”, creaţii proprii, basarabene: pe interior şi pe exterior. Se vorbea, bunăoară, despre „disensiunile pe interiorul Alianţei”, „proiecţia lor pe exterior”… Astăzi aceste sintagme apar tot mai rar, dovadă că nu au prins şi nu au devenit fapte de limbă…
În ultimele luni a mai apărut o ciudăţenie lexicală – verbul-monstru a reformata, cu un sens pe care nu-l înţeleg nici analiştii politici şi politicienii care l-au lansat! În limba română există verbul a reformata, dar cu alt sens, nu cu cel pe care i-l atribuie analiştii şi politicienii noştri. Mai curând, aici ar fi vorba de reformarea sau resetarea, dar nu despre reformatarea (guvernării, alianţei, coaliţiei).
Într-un cuvânt, e slut la Prut: reformele nu merg, preşedintele nu poate fi ales, nu s-a încheiat o criză globală şi vine alta peste noi, o secetă cruntă ne paşte, sărăcia se generalizează, oscilăm între Est şi Vest, ne mândrim că suntem moldoveni şi avem statalitate. Să nu ajungem să rămânem doar cu statalitatea, cum a rămas Dănilă Prepeleac doar cu o pungă goală… De aceea, zic: atenţie nu numai la circul politic de la Chişinău, ci şi la bâzdâganiile (lexicale) pe care clovnii le scot în arenă…
