Ce va urma dupa vizita lui Basescu

Dupa valul de entuziasm prilejuit de vizita lui Basescu la Chisinau, asteptati-va la dusul rece al declaratiilor, luarilor de atitudine si articolelor prudente ori chiar ostile ale unor politicieni, jurnalisti, organizatii ale vorbitorilor de limba rusa, ale cetatenilor simpli. De fapt, vocile acestora s-au facut auzite chiar in timpul vizitei presedintelui Romaniei. Si nu ma refer la replicile otravite ale unui Voronin sau ale acolitilor sai, pacienti dezaxati ai spitalului politic PCRM fara speranta de insanatosire.

Nu am mai vazut alta data la televizor atata entuziasm al fanilor Romaniei, dar nici atatea sondaje cu cetateni din strada care sa se arate reci sau chiar ostili fata de vizita lui Basescu si mesajele acestuia. Ma refer la vorbitorii de limba rusa, inainte de toate, dar nu numai la ei. Ma refer si la un cetatean traitor pe malul Prutului, care isi exprima temerea ca, daca va fi scoasa sarma ghimpata, tiganii din Romania vor trece liber frontiera cu R. Moldova si ii vor fura pana si rufele intinse la uscat…

Vizita lui Basescu s-a configurat, in fond, ca un factor de capital electoral semnificativ pentru toti actorii politici din R. Moldova, numai ca nu sunt convins ca scorul va fi neaparat in favoarea prietenilor Romaniei. Este de asteptat o activizare a elementelor prorusesti si moldoveniste, partidele extraparlamentare nu vor pierde ocazia sa se erijeze in paveze impotriva Unirii. Chiar Alianta de guvernare insasi va lasa sa iasa la iveala divergentele ce mocnesc in interiorul ei. Mai ales ca ne aflam intr-un context politic si economic cu totul precar. Avem o guvernare heteroclita aflata sub zodia provizoratului, avem primele actiuni ale acestei guvernari care, oricat de bine intentionate ar fi, au un singur nume, „scumpiri”. Exista apoi contextul politic regional si international, iritat de elanurile unioniste ale lui Traian Basescu.

Ca om care am mai asistat si participat la manifestarile de entuziasm proromansec de la inceputul anilor ’90, am avut zilele acestea senzatia unui „deja vu”. Mai ales ca oamenii cei mai proromani din guvernarea actuala nu doar seamana cu cei de atunci, ci chiar sunt aceiasi. Si stim unde am ajuns in 2001 din cauza lor. Am avut „modelul Iliescu” de apropiere intre R. Moldova si Romania cu „imbratisari si fonduri”, acum avem „modelul Basescu” cu „imbratisari si declaratii tari”. „Moldova profunda” si cea a celor 35% de minoritari este si astazi, ca si altadata, uitata si neglijata.

Singura speranta pe care o mi-a insuflat-o vizita lui Basescu este legata de ceea ce a fost declarat drept „parteneriat strategic”. De asta are nevoie R. Moldova, de asta au nevoie relatiile dintre cele doua maluri ale Prutului – un parteneriat solid de lunga durata, cu actiuni practice, cu cele 100 de milioane de euro pentru infrastructura si reparatia scolilor, cu prezenta romaneasca prin profesionisti de calitate si valori adevarate, nu prin indivizi gaunosi cu trecut securist.

…Iar daca vreti o unire grabnica cu Romania, atunci cel putin declarati de pe acum ca, odata uniti, limba rusa va fi a doua limba oficiala in regiune.