Un sfert de secol în urmă, istoricii Anton Moraru, Ion Niculiță, Pavel Parasca și Gheorghe Corovai depuneau toate eforturile necesare pentru ca profesorii de istorie să nu mai facă propagandă politică, iar tinerii învățăcei să-și cunoască istoria neamului.
Chiar dacă am avut la dispoziție suficient timp ca să perfecționăm atât manualele, cât și modul de predare, cei sus-menționați au recunoscut că profesorii nu sunt întotdeauna pregătiți. „Asigurarea didactică e proastă, iar statutul disciplinei îi aruncat pe planul doi. Noi am vrea ca statutul acestei discipline să fie schimbat radical, iar examene la istorie să fie susținute în toate clasele de liceu”, afirma Gheorghe Corovai. În acest sens, am contactat mai mulți profesori de istorie, ca să aflăm care este părerea lor despre calitatea manualelor, dar și despre pregătirea pedagogilor din domeniu. Probleme s-au adeverit a fi mult mai multe…
Ce ne facem fără cultura generală?
Ultimul Barometru al Opiniei Publice care a atins și subiectul învățământului a fost realizat în aprilie 2013. Atunci 70 la sută dintre respondenți au recunoscut că fie nu sunt prea mulțumiți, fie deloc satisfăcuți de ceea ce face conducerea țării în domeniul respectiv. De altfel, circa 23% dintre persoanele intervievate au declarat că nu sunt prea mulțumiți de calitatea învățământului liceal și gimnazial.
Pornind de la ideea că disciplina „Istoria” este una dintre cele care ar trebui nu doar să ofere o cronologie a evenimentelor istorice, ci și să educe tinerilor conștiința națională, capacitatea de analiză a evenimentelor politice din țară, am discutat cu mai mulți profesori de istorie din țară despre calitatea manualelor din care studiază elevii noștri.
„Școala este apolitică, iar evenimentele politice din țară aproape că nu sunt studiate. Calitatea manualelor de istorie este proastă, dar mai ales reieșind din numărul de ore, volumul de informație este mare și totul se trece superficial. Manualele necesită îmbunătățire substanțială, la fel ca și numărul de ore de istorie, care trebuie să crească”, afirmă Ludmila Groian, profesoară de istorie, de la Liceul Român-Francez „Gh. Asachi”, din Capitală. Întrebată dacă această disciplină ar trebui să fie inclusă în lista de examene obligatorii la bacalaureat, aceasta a accentuat că „Istoria” este, în primul rând, de cultură generală. „Unde mergem fără elementara cultură? Da, trebuie să fie obiect obligatoriu, așa cum e acum pentru umaniști”, a adăugat Ludmila Groian.
Istoria – disciplină educativă
Nadejda Botnari, profesoară de istorie în Gimnaziul Iezărenii Vechi din satul cu aceeași denumire, consideră însă, că, manualele de clasa a VIII-a educă spiritul și conștiința națională. „Acum, când studiem Istoria Românilor aparte, este foarte bine redată informația pentru educare națională, precum Marea Unire”, spune profesoara.
Și Elena Cornițel, profesoară de Istorie cu stagiu de aproape 30 de ani în domeniu, în Liceul „Ștefan Vodă” menționează că se observă o dinamică pozitivă în influența manualelor și atitudinea copiilor față de acestea. „S-a pus accent foarte mare pe istoria românilor. Se tratează aspectul național, câteodată poate prea detaliat și devine complicat”, explică profesoara, menționând că se observă o dezvoltare a conștiinței naționale și chiar a sentimentului de apartenență la poporul român.
Memorizare vs. analiză
Totuși, cam aici se încheie lista cu plusuri. Potrivit Elenei Cornițel, ar fi bine ca manualele să aibă un conținut mai redus în cronologii și mai bogat în surse și interpretări ale evenimentelor istorice. „Atunci elevul poate să vadă cum sunt tratate diferite aspecte de X sau Y, vede ce zice Z. Reieșind din sursele istorice, noi putem să ne creăm o părere și o atitudine. Acum avem foarte multă materie de studiu și foarte puține izvoare istorice. Astfel, trebuie să trecem toată materia, și dacă ne mai rămâne timp – să analizăm. Lipsesc diagramele, datele statistice, tabele, în baza cărora elevul să poată să-și creeze o schemă logică din care să deducă ceva”, explică Elena Cornițel.
Rodica Moroșanu, profesoară de istorie în s. Speia și în Anenii Noi, consideră că manualele de istorie din țară conțin foarte multă informație nestructurată. „Mă refer, în special, la cele de clasa a V-a și a VII-a, care necesită o schimbare după competențe. Actualele suporturi didactice sunt învechite și necesită o schimbare urgentă”, afirmă profesoara.
Cine ar trebui să elaboreze manualele?
Am contactat și istoricii Virgil Pâslariuc și Igor Cașu pentru a discuta despre același subiect. Totuși, pe motiv că sunt și autori de manuale și ar risca să fie subiectivi, ambii au refuzat să discute. Despre faptul că majoritatea autorilor sunt istorici, fără experiență didactică, opinia profesorilor este împărțită. „Categoric, autori ar trebui să fie doar pedagogii și să fie alternativă, așa ca la români! Manualele actuale sunt voluminoase, aparatul metodic este la pământ”, ne asigură Elena Cornițel. Mai mult, aceasta consideră că, în pofida manualelor prea complicate, acest fapt nu este o scuză pentru profesorii care se plâng. „Noi trebuie să fim flexibil. Putem veni la ore și cu un articol de ziar și să facem carte. Problema nu este doar în calitatea manualelor sau lipsa lor, ci și în pregătirea profesorilor”, adaugă aceasta.
Profesoara Nadejda Botnari din Iezărenii Vechi se referă, la fel, la volumul prea mare de informații pe care-l conțin manualele de istorie. Totuși, aceasta consideră că istoricii nu trebuie excluși din lista de autori, ci că aceștia ar trebui să colaboreze cu pedagogii în elaborarea manualelor. „Nu poate un pedagog să cunoască istoria mai bine decât un om care cercetează domeniul. Dacă ar exista o colaborare între profesioniști din ambele domenii, cred că ar rezulta un manual foarte bun. Noi, pedagogii, cunoaștem ce le este interesant copiilor și putem ajuta la modificarea abordărilor în manuale”, spune profesoara.
Pregătirea profesorilor
„Cursuri de perfecționare se țin tot timpul, iar o dată la cinci ani profesorul este obligat să le frecventeze. Nu pot să mă pronunț cu privire la pregătirea profesorilor. Nici profesioniști, nici competenți nu-s, nu cred că ne putem lăuda la acest capitol. Prevalează profesorii în vârstă, care predau într-un stil conservativ sau care nu mai pot și nici nu mai doresc să facă o schimbare. Nu cred că e o problemă în oportunități de dezvoltare. Sunt atâtea cursuri, dar, până la urmă, atitudinea elevului i-o face profesorul, care fără să facă politică, îi transmite modul de a gândi și a analiza. Dacă profesorul are verticalitate, atunci și elevii vor fi bine pregătiți. Aici nu vorbesc de învățatul materiei și de studiatul maculaturii, ci de formarea unei atitudini, fiindcă profesorul nu trebuie să-l facă istoric, filolog etc.”, explică Elena Cornițel accentuând că dacă profesorul nu are competențe, nu poate fi vorba despre pregătirea elevului.
