Dacă pentru un european, bucătăria asiatică poate reprezenta o experienţă de-a dreptul şocantă, acelaşi lucru se poate spune şi despre un american aflat pentru prima oară în contact cu reţetele de pe vechiul continent. Să ne gândim numai la piftia, sângeretele sau tochiturile mioritice ce pot provoca serioase probleme digestive oricărui locuitor din patria adoptivă a lui Columb. Privită uneori drept un veritabil test al nervilor, bucătăria tradiţională poate reprezenta însă acea intimă interacţiune culturală prin care să înţelegem şi să ne apropiem tradiţiile şi diversitatea unei civilizaţii. Descoperă va invită la un periplu prin întreagă lume, în care să cunoaşteţi şi să va spuneţi părerea despre unele dintre cele mai ciudate şi mai extravagante reţete culinare.
10. Supă de brânză
supă de brânză Kasessuppe, în original, este o reţeta tradiţională germană, deşi există şi varianta veche românească, supă de porumb şi brânză. Cei care au încercat renumită supă s-au declarat extrem de mulţumiţi, gustul brânzei topite în apă alături de ciuperci şi diferite legume fiind, din câte se pare, unul care merită încercat. Varianta britanică include şi bere; aşa că dacă vi se pare tentantă o supă de brânză şi bere puteţi vizită restaurantele englezeşti în perioada sărbătorilor de iarnă, tradiţia impunând că asemenea mâncăruri să fie consumate în preajma Crăciunului.
9. Bere gelatinoasă
bere gelatinoasă În general, se spune că berea ideală trebuie să fie rece, amară şi să nu facă mai mult de două degete de spumă. Dar ce aţi spune despre o bere care se mănâncă întinsă pe pâine? Nu este o ficţiune. Jeleul de bere constituie una dintre reţetele tradiţionale în Danemarca, iar succesul sau a fost unul destul de mare şi pe piaţă internaţională, cu precădere în Germania şi Marea Britanie. Berea gelatinoasă se consumă cu pâine sau în combinaţie cu fructe şi brânză. Probabil că nu ar trebui să ne mire acest aspect, atâta vreme cât berea se poate obţine în combinaţie cu mierea de albine, iar în Irlanda berea fierbinte a devenit, practic, un simbol al bucătăriei acestei ţări.
8.Jeleu din carapace de ţestoasă
jeleu din carapace de ţestoasă Mai este cunoscut şi sub numele de Guinlinggao şi reprezintă unul dintre cele mai apreciate deserturi din bucătăria asiatică. Se spune că proprietăţile curative ale jeleleui din carapace de ţestoasă sunt renumite în medicină tradiţională chineză, acolo unde acesta este recomandat în tratarea afecţiunilor pielii şi a bolilor infecţioase.
Cu toate acestea, autorităţile de la Beijing încearcă diminuarea consumului de Guinlinggao al cărui proces de fabricaţie a dus aproape de exterminare singură specie de broască ţestoasă (Cuora trifasciata) din a cărei carapace se poate obţine respectivul jeleu.
Guinlinggao este servit în combinaţie cu mai multe plante medicinale, printre care şi renumitul Ginseng, iar succesul sau pe plan internaţional a fost unul major, mai ales în nordul Africii şi în America de Nord.
7.Pastramă din carne de cal
pastramă din carne de cal Deşi este privită că o mâncare tradiţională chinezească, carnea de cal se ragaseste în alimentaţia oamenilor încă din preistorie. De fapt, consumul ei nu a încetat niciodată de-a lungul istoriei, constituind una dintre principalele surse de hrană, în special, în ţările asiatice. Pastramă este doar una dintre modalităţile în care carnea acestui animal este preparată în restaurantele de specialitate. Carnea este servită aproape crudă, datorită durităţii sale, şi este asortată cu legume şi ierburi aromate. Alături de ea pot fi servite şi bucăţi preparate din inima aceluiaşi animal.
6.Fugu
fugu Dacă simţiţi nevoia să încercaţi ceva neobişnuit şi periculos într-un restaurant, Fugu este reţeta perfectă. Felul tradiţional japonez este la mare căutare în ţară Şoalei Răsare acolo unde o singură porţie poate costă peste 20.000 de yeni, echivalentul a 200 de dolari americani. Doritorii sunt nevoiţi însă să semneze un contract prin care îşi asumă răspunderea înainte de a consumă extravagantul platou marin. Şi asta pentru că ingredientul principal al mâncării îl constituie carnea unui peste originar din Oceanul Pacific (Takifugu rubripes), animal ale cărui organe interne conţin o doză de toxine letală pentru orice om. Toxinele se regăsesc în concentraţie mare şi în pielea peştelui ceea ce face din procesul de fabricaţie apanajul exclusiv al maeştrilor bucătari niponi.
5.Supă de câine
supă de caineConsumul cărnii de câine este asociat în general cu gastronomia coreeană sau cu cea chineză, acolo unde există mai multe reţete tradiţionale ce implică prepararea simpaticelor patrupede. Supă de câine este, în schimb, o reţeta californiană, cu răspândire în Australia, Malaezia şi chiar unele ţări europene. Carnea tranşată în felii mărunte este servită alături de o supă de legume şi condimente, din care nu lipsesc ceapă verde, usturoiul şi ghimbirul. Este recomandat a nu se servi decât după ce a fost condimentată cu piper roşu.
4. Siopao
siopaoSi pentru că tot suntem la capitolul „consumul animalelor de companie”, trebuie să amintim o reţeta tradiţională din Hong Kong, Siopao, care nu înseamnă altceva decât „pisica prăjită”. Nu insistăm, din motive evidente, asupra modului de preparare, adăugând numai că mâncarea este servită, de multe ori, în regim de fast – food, alături de chifle de orez fierte.
3. Cocktail din sânge de cobra
cocktail din sânge de cobraDesi se află pe lista alimentelor interzise în Asia, datorită reducerii semnificative a numărului de cobre, sângele acestora se găseşte în pe piaţă neagră din China şi Vietnam, acolo unde este considerat drept un veritabil medicament universal. De cele mai multe ori, şarpele este prăjit şi servit alături de cocktail.
2. Creier de porc
creier de porcCu toate că se regăseşte în meniul multor popoare, inclusiv al celui român, creierul de porc este privit cu oroare pe continentul nord – american. Cu atât mai mult cu cât în restaurantele cu specific cambodgian este servit crud, alături de frunze proaspete de salată. Creierul de porc nu este preparat în nici un fel, singurele condimente admise fiind piperul şi zeamă de lămâie.
1. Intestine de peste
intestine de pesteChiar dacă peştele este considerat un aliment universal, fiind consumat pe scară largă, modurile în care este preparat diferă de la o ţară la altă. La mare căutare în Filipine se află însă intestinele de peste. Acestea se servesc crude şi, de cele mai multe ori, sunt asezonate cu ou fiert, felii de ceapă şi condimente. Poate că nu ar trebui să ne mire acest fapt dacă ne gadim că, în Europa, acum mai puţin de două secole, icrele, cu excepţia caviarului, erau aruncate odată cu organele interne ale peştelui, pe motiv că sunt murdare.
sursa: descopera.ro
