Cimitirul proiectelor eșuate. Ultima trăsnaie putinistă: Rusia vrea să facă un salt generațional spre tehnologia 6G

Rusia își propune să dezvolte tehnologia 6G super-rapidă, sărind peste implementarea rețelelor 5G, în speranța de a realiza un salt generațional, scriu Andrei Soldatov și Irina Borogan într-o analiză CEPA.

<< Guvernul rus va investi peste 30 de miliarde de ruble (501 de milioane de dolari) în cercetare, sub supravegherea lui Oleg Ivanov, fost ministru adjunct al Ministerului Dezvoltării Digitale, acum șeful Institutului de Cercetare și Dezvoltare Radio (NII Radio).

Acesta este, ca s-o spunem gentil, ceva ambițios. Rusia nu a reușit să construiască rețele 5G, inițial din cauza rezistenței armatei ruse, iar mai târziu din cauza sancțiunilor occidentale. Experții din țară și din afara țării consideră proiectul nerealist și totuși guvernul intenționează să investească miliarde în program.

Dezvoltarea rețelelor 6G de ultimă oră într-o țară sub sancțiuni tehnologice stricte nu este singurul proiect utopic pe care Kremlinul îl întreține.

Țara are un cimitir de proiecte tehnologice eșuate, toate finanțate cu generozitate de contribuabilul rus. Exemplele anterioare includ un „motor național de căutare” numit Sputnik, care trebuia să devină un concurent pentru Yandex și Google și a fost promovat personal de președintele de atunci Dmitri Medvedev. Nu a decolat niciodată și a fost ucis în liniște în 2020.

A existat și un nou tanc numit Armata, care este „unic în multe privințe și fără concurenți nicăieri în lume”, potrivit Ministerului Apărării, care l-a aruncat cu mândrie în Piața Roșie în mai 2015, unde s-a defectat imediat. Tancul nu a fost văzut pe câmpurile de luptă din Ucraina.

În fiecare an, cimitirul proiectelor eșuate crește.

Indică asta că Kremlinul este predispus la aventurism nejustificat și inutil în dezvoltarea tehnologică – ceva la care te-ai putea aștepta de la țara care a rămas în urmă în mod repetat? Evident, nu este cazul: Rusia are un istoric lung de descoperiri tehnologice bruște, paradoxale, care au surprins lumea. Sputnik, un satelit sovietic, a fost unul dintre acestea. Succesul său bântuie de zeci de ani imaginația maeștrilor Kremlinului. Nu este o coincidență faptul că vaccinul rusesc împotriva pandemiei a fost numit Sputnik, precum și încercarea sponsorizată de guvernul rus de a înlocui Google.

În rândul liderilor ruși a apărut o mentalitate specială care favorizează descoperirile tehnologice revoluționare pentru a compensa întârzierile. S-a manifestat cel mai vizibil cu sloganul sovietic „prinderea din urmă și depășirea Americii”, introdus de liderul sovietic Nikita Hrușciov în 1957.

Chiar și după prăbușirea Uniunii Sovietice, Rusia a obținut curând o realizare spectaculoasă când, la sfârșitul anilor 1990 și 2000, țara a produs un concurent național pentru Google și Facebook – ceva ce vest-europenii nu au reușit să egaleze. De-a lungul anilor, au apărut mai multe explicații despre motivul pentru care Rusia s-a dovedit, în repetate rânduri, capabilă de o modernizare tehnică rapidă. Începeți cu o educație inginerească puternică. Adăugați existența unor regimuri totalitare, de la țari la Stalin, care au făcut posibilă o concentrare masivă de resurse și exploatarea brutală a acestora. Această narațiune a făcut parte din istoria Rusiei, de la Petru cel Mare până la Stalin.

După cum arătam în raportul nostru recent despre capabilitățile cibernetice rusești, agențiile care dezvoltă și desfășoară activele cibernetice ale Kremlinului sunt strâns legate de actori din afara statului de securitate, inclusiv universități și corporații private. Acestea, la rândul lor, au fost până de curând integrate pe piețele globale. În parte, ca rezultat, ingredientul nespus în realizarea unor astfel de descoperiri a fost accesul la tehnologia occidentală care este fie oferită voluntar de Occident, fie uneori involuntar, prin spionaj industrial.

Stalin și-ar fi putut tortura inginerii în Gulag pe vecie, dar Uniunea Sovietică nu ar fi lansat niciodată Sputnik dacă nu ar fi fost inginerii germani smulși de Armata Roșie din Germania ocupată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, împreună cu documentația pentru bomba zburătoare nazistă V2.

În anii 2000, inginerii ruși nu ar fi dezvoltat niciodată Yandex dacă nu ar fi fost importurile de cinci ani de hardware Cisco american, care a format coloana vertebrală a internetului rusesc.