Spre deosebire de alegerile precedente, când răspunsul la respectiva întrebare era mai clar, anul acesta lucrurile stau cu totul altfel. Deși parcă în ultimul an ne-am mișcat din punctul mort – au fost anulate vizele și s-a semnat Acordul de Asociere la UE – moldovenii trăiesc sentimentul iluziilor spulberate și al așteptărilor înșelate. După aproape cinci ani de guvernare, partidele din coaliția majoritară au reușit să-și dezvăluie adevăratul lor suflet și adevărata lor față: o față zâmbitoare, dar un suflet cinic și ipocrit. Mandatul acestor partide a fost unul al scandalurilor și corupției. La acest capitol partidele de la guvernare nu s-au dovedit a fi cu nimic mai bune decât PCRM-ul lui Voronin. Dimpotrivă. (Acesta nu a îndrăznit să atenteze la Banca de Economii și la Aeroportul din Chișinău).
Astfel, azi, după aproape cinci ani de guvernare liberală și democrată, R. Moldova a rămas la fel de săracă, iar prăpastia socială dintre cei bogați și săraci s-a adâncit și mai mult. Atmosfera în societate este otrăvită de fumul înecăcios al minciunii și corupției generalizate. Politica interesului național a fost substituită prin politica interesului partinic și oligarhic. Deși trompetiștii și toboșarii guvernării fac mult tam-tam, Moldova nu a rămas fără Voronin și fără comuniști, ba mai mult chiar, situația s-a agravat deoarece la acesta s-a mai adăugat un pericol – un pericol rusesc real numit „Igor Dodon”. Lefegiii mediatici ai guvernării manipulează obraznic opinia publică, inducându-i ideea unui scrutin fără alternativă pentru electoratul democratic – ori votăm actualele partide de la guvernare, ori revin comuniștii. Există în această „logică” un evident element de șantaj. Alegătorul nu are de ales între cei buni și cei mai buni, ci între cei „foarte răi” și cei „mai puțin răi”. Cei „foarte răi” sunt, evident, Voronin și Dodon, cei „mai puțin răi” sunt …„ai noștri” – liberal-democrații, democrații și liberalii, inclusiv cei „reformați”. Aceasta înseamnă că și în campania electorală de la toamnă vom intra în aceeași apă murdară, în care băieții șmecheri prind pește de două decenii și ceva: iarăși polarizarea societății, iarăși lupta cu pericolul comunist, iarăși demagogie în loc de programe electorale concrete. Și deoarece Voronin nu mai părea un pericol suficient de convingător și primejdios a apărut, ca din senin, unul capabil să-i mobilizeze pe moldoveni la luptă sfântă. Acest pericol, repet, se numește „Igor Dodon”.
Haideți să stăm strâmb și să judecăm drept: acest pericol a apărut chiar „din senin”?! Știu, pentru cele ce urmează lefegiii mediatici ai puterii îmi vor sări în cap, dar asta nu mă deranjează. Dodon, pe care acum partidele de la putere, chipurile, îl blamează, este opera actualei guvernări. Pentru orice om normal este clar că dacă Filat și Lupu ar fi dorit, Voronin, politicește vorbind, ar fi „murit”, iar Dodon nu s-ar fi născut. Partidele de la putere însă l-au născut pe Dodon, precum tot partidele de la putere l-au menținut pe linia de plutire pe Voronin. De ce? Motivația e simplă: dacă nu existau Dodon și Voronin partidele de la guvernare ar fi trebuit să iasă în fața electoratului cu proiecte și programe concrete de modernizare a Moldovei, fapt care-i depășește, de aceea și în scrutinul de la toamnă vor ieși cu ceea la ce ei se pricep de minune: lupta sfântă cu comunismul lui Voronin și socialismul lui Dodon!
…Iar când vine vorba despre această luptă sfântă este lipsit de tact și de bun simț să le reproșezi celor de la guvernare că-s hoți și corupți… Care corupție, domnilor? Țara e în fața pericolului revenirii comuniștilor (și socialiștilor) la putere, iar voi umblați cu fleacuri! Scăpăm de aceștia, intrăm în Uniunea Europeană și (atunci) acolo ne lămurim noi și cu corupția…
Să admitem că pentru noi, moldovenii, UE nu e, totuși, o fata morgana și la orizont, într-adevăr, se vede UE și după vreo 10-15 ani visul se realizează! Ce facem noi în acești ani: „luptăm” cu Voronin și Dodon, iar ei jefuiesc Moldova?
ARHIVA TIMPUL
11.08.2014
