Cipru-II

Marti am citit doua stiri ce mi-au amintit de unele deductii pe care le-am etalat acum trei ani intr-un comentariu despre similitudinile istorice si politice dintre RM si Cipru. Atunci, cipriotii greci hotarasera sa adere la UE fara de cipriotii turci si eu sugeram ca va veni timpul cand calitatea de membru al UE a partii grecesti a Ciprului va deveni cruciala in procesul de reunificare a insulei. Odata cu speranta pentru ciprioti imi exprimam convingerea ca va sosi si ora cand apropierea RM de UE va deveni determinanta pentru aducerea acasa a raioanelor din stanga Nistrului.

Dar iata prima stire: „Luni, conducatorii ciprioti grec si turc au lansat negocieri-maraton spre a ajunge in 2010 la un acord pentru reunificarea insulei, divizata de 35 de ani. Presedintele Ciprului, Demetris Christofias, si liderul Republicii turce a Ciprului de Nord, Mehmet Ali Talat, care s-au intalnit deja de vreo 60 de ori in ultimele 15 luni, cauta sa-si apropie pozitiile cu privire la guvernare, partajul puterii, economie si problemele legate de UE”. Daca vom compara actualul ritm si calitatea negocierilor cu ceea ce se producea intre parti acum sase sau sapte ani, devine clar ca anume atractivitatea UE a creat acele premise in partea turceasca a Ciprului care sa-i determine pe liderii separatisti sa discute reunificarea tarii.

A doua noutate: „Marti, la Chisinau, a inceput prima runda de negocieri privind Acordul de asociere intre RM si UE”. Ar parea ca este un eveniment ce nu are nimic in comun cu negocierile inter-cipriote. Ar parea, daca nu ar fi fost declaratia facuta la Chisinau de Gunnar Wiegand, director al Directiei pentru relatii externe a Comisiei Europene, care a spus ca Acordul de asociere cu RM este primul de acest fel negociat de catre UE dupa semnarea Tratatului de la Lisabona, si ca acesta ar putea fi un proces instructiv pentru comunitatea europeana. Este o declaratie importanta, daca tinem cont de faptul ca expertii europeni si moldoveni vor negocia si cooperarea in domeniul politicii externe si de securitate. Or, anume in acest domeniu lucrurile ar putea fi aranjate astfel, incat avantajele oferite in avans RM sa prezinte un interes deosebit pentru populatia din raioanele de est. Iar un astfel de avantaj l-ar putea constitui, inainte de toate, libera circulatie in spatiul UE.

Oferirea regimului preferential de vize, in paralel cu semnarea unui sir de acorduri bilaterale cu mai multe state ale UE in care muncesc deja compatriotii nostri – care acorduri sa prevada si dreptul de angajare legala la munca, si termene extinse de aflare legala neintrerupta pe teritoriul UE – ar putea constitui o experienta foarte valoroasa, acumulata de comunitatea europeana in cadrul „procesului instructiv” la care s-a referit dl Wiegand. Eu as numi aceasta experienta „Reunificare prin Europenizare”, deoarece, atunci cand Chisinaul va face ordine pe segmentul evidentei cetatenilor si va constata ca cetatenia asa-numitei republici transnistrene este o ilegalitate – deci, un impediment pentru deplasarea libera a tiraspolenilor in UE -, sunt convins ca pe malul stang al Nistrului vor aparea premise destul de favorabile pentru reintregirea RM. Si liderii celor doua maluri se vor intalni si ei de 60 de ori pe an. Asemeni celor din insula Cipru – parte in UE, parte inca nu…