Dar cât de fericite sunt? Şi câtă atenţie acordă sănătăţii lor? Despre aceste aspecte am discutat zilele trecute cu doamna Claudia Buga, medic obstetrician şi ginecolog, doctor în ştiinţe medicale. Cu ocazia zilei de 8 Martie, le transmitem tuturor femeilor urări de bine şi sperăm să le fie de folos sfaturile eroinei noastre vizavi de viaţa de familie, sănătate şi… fericirea în doi. Lectură plăcută!
– Doamnă Claudia Buga, cum aţi ales profesia de medic ginecolog?
– Eram în anul patru la universitate, când am ajuns pentru prima dată într-o sală de naşteri. Am avut emoţii atât de puternice asistând la o naştere, încât mi-am zis că în viaţă o să fiu doar medic obstetrician-ginecolog. Profesia mea este cea mai frumoasă şi mai dinamică. Femeia se internează însărcinată şi pleacă acasă cu bebeluşul – se vede rodul muncii tale de medic. Sau vine la operaţie cu o problemă, dar pleacă acasă sănătoasă. Ce poate fi mai frumos! Am depăşit foarte greu frica de a ţine bisturiul în mână, dar, după 30 de ani de experienţă, pot spune că îl stăpânesc bine…
– Cât de sănătoase sunt femeile noastre, din punctul dumneavoastră de vedere?
– Din păcate, bolile ginecologice întineresc, iar femei absolut sănătoase aproape că nu există… Astăzi, femeile nasc mult mai târziu şi evident că la o vârstă tardivă pot apărea mult mai multe complicaţii atât în timpul sarcinii, cât şi la naștere. Acţionează, de asemenea, şi factorii ecologici, alimentarea, viaţa sexuală începută precoce, dobândirea unor boli sexual-transmisibile din cauza mai multor parteneri, care pot duce la infertilitate…
– Aţi susţinut şi doctoratul în domeniu, deşi activaţi în calitate de medic practician. Ce cazuri mai deosebite aţi avut în îndelungata dumneavoastră carieră?
– Este o adevărată bucurie pentru mine când o femeie, care suferă de mulţi ani de infertilitate, îmi aduce testul la sarcină pozitiv. Am avut un astfel de caz, când o femeie abia la 39 de ani, în urma unui tratament, a prins sarcina. După care… s-a speriat foarte tare – că va pierde cariera, că este prea târziu, că nu a fost sigură dacă vrea într-adevăr acest copil. I-am spus ferm: „De avort nici vorbă nu poate fi! Sunt alte clinici în oraş, mergeţi să vă rezolvaţi problema unde doriţi, numai nu la mine”. Ea însă insista ca anume eu să-i întrerup sarcina. Era o business lady, i-am spus că sunt ocupată şi am ieşit din birou. Când m-am întors peste o jumătate de oră, am găsit-o în acelaşi loc. „Şi totuşi, vă rog să-mi întrerupeţi sarcina!”. Aha, dacă eşti atât de încăpăţânată, mi-am zis, păi află că şi eu sunt la fel. I-am spus: „Doamnă, nu eşti obligată să fii femeie de afaceri, dar prin misiunea pe care o ai ca femeie, trebuie să fii mamă”. A început să-mi aducă tot felul de contraargumente: că are o vârstă, că va fi bătrână când copilul va fi mare… Care bătrâneţe! i-am zis, aveţi toată viaţa înainte! A ieşit supărată din birou şi, închizând uşa, mi-a spus cu ciudă: „O să-mi fiţi cumătră, atunci!”. Bine, i-am răspuns. Şi aşa a fost – i-am devenit cumătră!
– În ce măsură problema sterilităţii este una actuală?
– E foarte actuală. În R. Moldova, până la 20 de procente din femeile de vârstă fertilă suferă de sterilitate. Motivele sunt diverse: dereglări dishormonale, cicluri anovulatorii, boli inflamatorii pelvine, boli transmisibile sexual, disfuncţii ale glandei tiroide… O investigaţie înainte de sarcină este nu doar binevenită, dar obligatorie, pentru a aduce pe lume copii sănătoşi.
– Gradul redus al natalităţii în R. Moldova este cauzat de procentul mare de sterilitate sau are şi alte cauze?
– Natalitatea în R. Moldova este în continuă descreştere, deoarece cuplurile se căsătoresc prea târziu, mai des divorţează. O altă cauză este migraţia populaţiei, în special a femeilor de vârstă fertilă. Şi, bineînţeles, îşi spune cuvântul instabilitatea economică.
– Care ar fi vârsta optimă pentru o sarcină?
– Vârsta ideală este între 20-22 de ani, când organismul femeii este pregătit pentru a concepe o sarcină. Orice manual de ginecologie spune că îmbătrânirea ovarelor începe de la 36 de ani, când au loc schimbări în organism şi sarcina poate fi compromisă.
– Care a fost întrebarea cea mai grea pe care v-a adresat-o vreodată o pacientă pe care aţi consultat-o?
– La un ginecolog femeile nu vin cu întrebări uşoare… Din discreţie, nu o să mă refer la întrebările concrete ale pacientelor mele. Şi totuşi, dacă cineva dintre ele o să mă întrebe: „Ce să fac, pentru că, iată, nu am cu soţul meu o viaţă conjugală normală… Poate e cazul să-mi caut un alt partener?!”, răspunsul meu va fi categoric: nu, nu trebuie să-ţi cauţi un alt partener! În orice familie pot apărea disfuncţionalităţi, inclusiv de ordin sexual, dar cauza lor trebuie identificată în doi. Nimeni nu-ţi garantează că, fiind cu alt „partener”, nu vei da peste aceleaşi probleme sau peste altele, mult mai grave. Deci, atunci când apare o problemă în viaţa familială, conjugală, nu căuta fericirea în altă parte, încearcă să comunici cu soţul şi să găsiţi împreună rezolvarea situaţiei. Fericirea conjugală se construieşte în doi.
– De fapt, căsătoria ca atare este astăzi fie amânată, fie pusă sub un mare semn de îndoială. Cum se răsfrânge acest fapt asupra sănătăţii femeii?
– Din păcate, de la Occident noi nu am preluat întotdeauna cele mai bune lucruri. Am citit undeva că astăzi, în SUA, familia îşi recapătă prioritatea. Teatrul, cinematografia promovează familia sănătoasă, iar noi am preluat exact ceea ce acolo deja s-a demodat, de exemplu, concubinajul. Din punct de vedere psihologic, medical, nicio femeie aflată într-o asemenea relaţie nu este fericită. Deoarece noi, femeile, prin însăşi natura noastră, ne dorim stabilitate, vrem ca bărbatul să ne aparţină numai nouă, nu ne mulţumim cu fărâmiturile de la masa alteia, vrem puritate sufletească şi conjugală. Dar în concubinaj întotdeauna rămâne un semn de întrebare, multe lucruri nu sunt spuse până la capăt, este loc de înşelăciune, trădare, lipsă de sinceritate… De altfel, nici bărbaţii nu sunt cei mai fericiţi în astfel de relaţii, pentru că şi ei îşi doresc aceeaşi sinceritate şi încredere reciprocă. Într-o familie, cei doi soţi îşi completează energiile spirituale, în timp ce în concubinaj, experimentele sentimentale sunt epuizante şi demoralizatoare pentru ambii. Despre ce fel de sănătate vorbiţi!
– Poate că tinerii se îndreaptă spre astfel de modele, pentru că ne confruntăm cu un grad sporit al divorţurilor…
– Da, divorţul a devenit o problemă socială foarte acută. Dar sunt convinsă că persoana care nu şi-a găsit fericirea în prima căsătorie are puţine şanse s-o găsească în cea de-a doua – cauza fericirii sau a nefericirii trebuie căutată în propria noastră persoană. Sigur că există şi excepţii, motive care justifică ruptura unei relaţii… De exemplu, soţul creează o familie aparte, de care afli cu întârziere şi nu se mai poate schimba nimic. Sau se întrece cu băutura… Asta e mai greu de suportat. O cauză care poate duce la divorţ, tot mai prezentă în societatea noastră, este că femeia de azi e o fire mult mai puternică decât bărbatul. Ea reuşeşte pe toate planurile mai bine decât soţul – câştigă mai mult, ţine pe umerii ei tot greul familiei, o asigură financiar şi material. Şi în multe cazuri, bărbaţii se simt umiliţi de faptul că ei nu pot oferi familiei ceea ce poate să ofere ea. Aşa, încet-încet, apar fisuri în relaţia de familie.
– Vreţi să spuneţi că atunci când au alături o femeie puternică, bărbaţii dau bir cu fugiţii şi caută pe cineva mai slab decât ei?!
– Da. Încep să-şi caute femei care le-ar purta de grijă, care le-ar spune că sunt cei mai deştepţi, cei mai puternici, care le-ar aduce cafeaua în pat şi i-ar răsfăţa…
– În familia dumneavoastră, cine şi cui îi aduce cafeaua în pat?!
– Eu am noroc de un soţ foarte bun, cu care ne înţelegem din jumătate de cuvânt, poate că aici îşi lasă amprenta şi faptul că avem ambii aceeaşi profesie, de medic. Nu a avut nimic împotrivă să fac doctoratul, au fost momente când plecam în deplasare la Moscova, să-mi fac teza, copiii rămâneau cu soţul şi el se descurca de minune. Întotdeauna m-a înţeles, m-a susţinut, fără de el nu ştiu dacă m-aş fi realizat profesional…
– Aveţi doi copii, un băiat şi o fată…
– Sunt mari deja, ambii fac doctorantura – Alexandru în România, la Bucureşti, se specializează în construcţia de maşini, iar Cristina e în Franţa, la Grenoble, se specializează în macroeconomie… În prezent, foarte mulţi tineri moldoveni fac studii serioase în străinătate, sperăm să se întoarcă acasă şi să se producă şi la noi o schimbare spre bine.
– Care este rolul femeii în managementul familiei?
– Femeia trebuie să-i lase bărbatului „teritoriul” care îl face să se simtă bărbat… Să-i dea senzaţia că el este cel care a găsit soluţia, că de la el, nu de la ea a venit ideea salvatoare…
– Deci, e nevoie să fii mare psiholog, ca să fii fericită în familie…
– Bineînţeles. Bărbaţii sunt nişte fiinţe sensibile şi au nevoie de susținerea noastră. Ei vor să fie apreciaţi, lăudaţi, sărutaţi…
– De 8 Martie, ce sfat le-aţi da bărbaţilor?
– Să fie bărbaţi în deplinul înţeles al cuvântului. Să-şi poată asigura familia, să participe la educaţia copiilor, să putem conta pe ei. Să ne fie devotaţi, responsabili şi, bineînţeles, să ne preţuiască la justa valoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
