Reuniunea miniştrilor şi a negociatorilor din toată lumea în Republica Sudafricană, la sfârşitul acestei luni, la Conferinţa ONU pentru problemele climei, va fi una crucială pentru avansarea luptei internaţionale cu schimbările climatice. Apare întrebarea: nu s-ar putea amâna discutarea acestei probleme până se rezolvă criza datoriilor europene? Răspunsul este „nu”.
Inundaţiile în Thailanda, seceta în Texas şi cornul African sunt doar cele mai recente evenimente care ne amintesc că problema schimbărilor climatice este stringentă, ele accelerează. Raportul „World Energy Outlook”, prezentat recent de Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE), a arătat că timpul se scurge, iar factura va creşte de multe ori, dacă nu acţionăm imediat. Deci, ce putem realiza la Durban? Comentariile presei favorizează impresia că singurul criteriu al succesului ar putea fi semnarea de către ţările dezvoltate a Protocolului de la Kyoto pentru o a doua perioadă de angajament, prima expirând în 2012.
Uniunea Europeană sprijină Protocolul de la Kyoto. Legislaţia UE este bazată pe principiile acestuia, suntem regiunea cu cele mai ambiţioase obiective de la Kyoto – şi le facem faţă. De fapt, suntem pe cale de a depăşi obiectivele propuse. Însă Protocolul de la Kyoto este bazat pe o distincţie clară între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare şi impune acţiuni doar ţărilor dezvoltate. Nu credeţi oare că schimbările în economia mondială, în ultimele două decenii, estompează tot mai tare aceasta distincţie? Exemplu: Singapore şi Coreea de Sud sunt două economii puternice cu industrii competitive şi scoruri impresionante în indicele dezvoltării umane al ONU. Cu toate acestea, în Protocolul de la Kyoto ele sunt considerate ţări în curs de dezvoltare. Un alt exemplu este economia în plină expansiune a Braziliei – cu o industrie prosperă, resurse naturale imense şi un venit pe cap de locuitor cu mult mai mare decât cel al Bulgariei şi al României. Şi modurile de poluare provoacă deosebirea între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Conform IEA, creşterea poluării mediului cu CO2 în ziua de azi se datorează, în special, economiilor în curs de dezvoltare dependente de cărbune. Şi este o tendinţă ascendentă. Până în 2035, 90% de creştere a necesităţilor de energie vor reveni ţărilor non-OECD. China, din 1990, a triplat emisiile legate de energie, devenind cel mai mare emiţător din lume. În medie, un chinez emite mai mult CO2 decât, de exemplu, un portughez, suedez sau ungur. De aceea, planeta pur şi simplu nu poate lupta eficient cu schimbările climatice, în cazul când China şi alte ţări în curs de dezvoltare nu-şi vor asuma obligaţii şi ele.
O altă provocare vine din partea Statelor Unite. Ele nu au semnat Protocolul de la Kyoto şi nici nu-l vor semna, pe când Japonia, Rusia şi Canada refuză să mai participe la acest acord pentru a doua oară. Asta înseamnă că, dacă UE va semna pentru a doua perioadă Protocolul de la Kyoto împreună cu alte câteva ţări dezvoltate, Kyoto va acoperi nu mai mult de 16% de emisiile globale, pe când prima perioadă a acoperit circa o treime. Oare poate fi acest fapt considerat un succes pentru climă? Este evident că, astfel, nu vom putea menţine temperatura sub 2C (3.6F), precum a fost stabilit de comunitatea internaţională în calitate de obiectiv comun. Pentru a avea o şansă de a atinge obiectivul în cauză, avem nevoie de o strategie de acţiune globală, susţinută atât de către ţările dezvoltate, cât şi de către cele în curs de dezvoltare, o strategie de acţiune care într-adevăr reflectă lumea secolului 21 în care toate angajamentele au aceeaşi valoare legală.
UE este deschisă pentru o a doua perioadă Kyoto cu condiţia că integritatea de mediu Kyoto se va îmbunătăţi şi la Durban va fi agreat un plan şi termenele de finalizare ale acestei strategii în următorii ani, dar nu mai târziu de 2020. Sper că toate ţările vor da dovadă de voinţă politică pentru a iniţia un astfel de proces la Durban. La Copenhaga liderii şi-au asumat obligaţia să menţină creşterea temperaturii sub 2C. Acum e timpul să demonstreze seriozitatea acelor intenţii.
Connie Hedegaard,
Comisar European pentru combaterea schimbărilor climatice
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
