Conferinţă la Paris despre Unirea Basarabiei cu România. Invitat de onoare: Octavian Țâcu

Evenimentul a fost pregătit şi desfăşurat de 4 asociații ale diasporei românilor de pe ambele maluri ale Prutului: Asociația Connexions Moldavie, Asociația Doctorilor și Doctoranzilor Basarabeni din Franța, Asociația Toți Români și Asociația Clubul Liberal Franța. (Organizatorii conferinței: Violeta Griţcan, Dorin Duşciac, Mihai Dobrin.)

Invitatul de onoare al conferinței a fost Octavian Țâcu, doctor în istorie, conferențiar, specialist în chestiunea Basarabiei, actualmente ministru al Tineretului și Sportului din Republica Moldova.

În alocuțiunea sa, Octavian Țâcu a prezentat o scurtă incursiune istorică în problematica legată de Basarabia, de la momentul ruperii sale din trupul Moldovei (1812) până în zilele noastre, se arată într-un comunicat de presă al Clubului Liberal Franța (CLF).
 
Octavian Ţâcu a menţionat că, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, Moldova a fost un teritoriu în care s-au fondat și au concurat mai multe modele de construcții identitare.

O analiză documentată a acestor construcții identitare este singura în măsură să explice evoluțiile ulterioare din acest spațiu, în contextul mutărilor de ordin geo-politic din întreaga regiune și din întreaga Europă.

Referitor la Unirea Basarabiei de la 27 martie 1918, remarcabil este faptul că acest eveniment s-a produs într-un context extrem de nefavorabil pentru România, atunci când mai mult de 2/3 din teritoriul țării se afla sub ocupația trupelor germane și când bandele dezorganizate și anarhiste ale armatei țariste amenințau stabilitatea politică a statului, a menţionat Octavian Ţâcu.

Totuși, în pofida unor oscilări de moment, clasa politică din Basarabia a știut să facă alegerea corectă și să voteze Actul Unirii – fapt care s-a bucurat de întreaga susținere a clasei politice din Regatul României.

Trasând o paralelă între momentele istorice 1918 și 1991, Octavian Țâcu a remarcat faptul că acum 22 de ani, voința de reîntregire firească a fost mult mai puternică în stânga Prutului decât în România și că doar ezitarea politicienilor ajunși la putere în urma Revoluției Române de la 1989 a împiedicat reproducerea unui proces similar cu cel din 1918.

Referindu-se la recunoașterea internațională a Unirii, Octavian Ţâcu a subliniat rolul important jucat de Franța, care urmărea la acea perioadă un scop bine definit: formarea unui „cordon sanitar”, constituit din state naționale puternice, în apropierea granițelor Rusiei sovietice.

Recunoașterea internațională a Unirii de la 1918 a fost apogeul diplomației românești, iar sprijinul Franței a avut un rol de primă importanță în punerea în practică a clauzei privind reîntregirea României – clauză introdusă expres în sistemul de la Versailles.

În a doua parte a conferinței, publicul a avut ocazia să adreseze invitatului de la Chișinău o serie de întrebări. Dezbaterile s-au axat pe problematica relațiilor actuale între cele două state românești, pe parcursul de integrare europeană al Republicii Moldova și pe necesitatea adoptării unei abordări responsabile, demitizate a istoriei, întru realizarea cât mai grabnică a aspirațiilor pro-europene ale poporului nostru.

elldor.info