Actualitate

Copiii migranților, pe urmele părinților

Tinerii moldoveni doresc să plece în străinătate pentru un viitor prosper și să fie alături de viitorii copii, ceea ce nu le-a reușit părinților acestora.  

Maturizați de mici

Mihaela învață în clasa a XI-a la liceu. Din clasa a treia a rămas singură, ambii părinți au plecat în Italia. Deși le-au spus cu mult timp înainte când vor pleca și le-au pregătit pentru o nouă etapă de viață pe ea și pe sora ei, atunci când a sosit ziua despărțirii fata nu a putut face față. „În ziua când a trebuit să plece l-am cuprins pe tata, am izbucnit în lacrimi și l-am rugat să nu ne lase singure, adică cu bunicii”, spune fata destul de emoționată, care recunoaște că ruptura de părinți a maturizat-o pe loc: „Am devenit mai mature și mai responsabile chiar în aceeași zi”, zice aceasta.

O perioadă de timp au locuit la bunici, crezând că va fi la fel de interesant ca și cu părinții. Dar, să crești alături de mama și tata e una, și cu bunicii e alta, chiar dacă aceștia din urmă se străduiesc să-ți acorde tot de ce ai nevoie. „La bunici credeam că ne va fi vesel și interesant, dar ei îți impun regulile lor, adică nu e ca la tine în familie și peste ceva timp vroiam acasă. Apoi, am mai crescut și ne-am mutat cu sora la casa noastră”, povestește tânăra.

Vor un trai decent copiilor

Tânăra și-a creionat deja un mic traseu al viitorului. Nu e bătut în cuie, dar cum situația în țară nu se schimbă aproape deloc, fata va merge pe urmele părinților și a surorii mai mari. „Sora, după ce a terminat liceul, s-a dus în Germania. Mă gândesc că după ce absolvesc facultatea aici să mă duc peste hotare. Nu-mi închipui viitorul în Moldova, îmi este frică că mă va aștepta aceeași soartă ca și pe părinții noștri: fără salarii, fără să ai ce pune pe masă copiilor și fără să-ți permiți mici bucurii ale vieții. Vom dori și noi să oferim un trai decent copiilor noștri, cum și părinții noștri au făcut-o la rândul lor pentru noi”, afirmă Mihaela.

Elena, o altă tânără din Republica Moldova, a rămas la vârsta de patru ani doar cu tatăl, care consuma alcool. Până la 13 ani fata a îndurat acte de violență din partea lui. „Nu ne prea înțelegeam cu el, uneori ne bătea. La lecții nu mi-a acordat niciodată ajutorul. Îmi era tare frică când venea beat acasă. A început să bea mai mult, după ce a plecat mama. Poate că a rămas singur și nu a avut sprijin și cu cine să-și împărtășească gândurile. Din această cauză au și divorțat. Am avut noroc de fratele meu, care îmi este ca un al doilea tată. Ne purtam singurei de grijă”, spune fata, în timp ce mototolește în mâini poala rochiei.

Un viitor făurit peste hotare

Tânăra o vedea pe mama sa o dată pe an și vorbea în fiecare seară la telefon, însă, abia acum, când a crescut, relația s-a îmbunătățit. „Prima săptămână când a plecat a fost greu pentru mine, dar mi-a tot explicat că a făcut-o pentru binele nostru. M-am străduit să o înțeleg. Dacă aveam probleme încercam să le ascund de fața mamei, ca să nu-i îngreunăm situația. Mama nici astăzi nu este alături de noi”, relatează fata.

Elena se gândește să mai stea în Moldova până termină facultatea, pentru că și-a făcut mulți prieteni și nu vreau să se despartă de ei. Apoi își va construi restul viitorului deja peste hotare.

„Bărbații nu plâng niciodată”

Ionel, deși este mai mic cu cinci ani decât colegele sale de liceu, a trecut prin situații similare după ce a plecat mama peste hotare: a asistat la divorțul părinților, iar acum locuiește cu bunicii, care nu prea știu cum să-l „pună la punct”, recunoaște vesel băiatul.

„Am rămas singur de la 4 ani cu tata. La scurt timp după plecarea mamei, dânsa a divorțat de tata. Acum locuiesc la bunici. Anul trecut am venit la Chișinău, la o mătușă, că am vrut să învăț în oraș. Nu prea învăț bine, dar nimeni nu-mi controlează lecțiile. Nu mă prea împac cu bunicii, nu-i prea ascult. Stau foarte mult pe internet, mai ales pe odnoklasniki și vorbesc cu fetele”, se laudă elevul de reușitele extrașcolare.
După ce a rămas singur, Ion și-a creat o deviză: „Bărbații nu plâng niciodată!”, deviză care o folosește în convorbirile telefonice sau prin skype cu mama, deoarece cu tatăl a rupt orice relație și nu l-a mai văzut de ani buni, dar nici nu vrea să mai audă ceva de el.

Cu toate că, în opinia lui formula unei familii fericite e următoarea: „Aș vrea să fie lângă mine și mama, și tata. Mama m-ar ajuta la lecții, iar tata m-ar ajuta să-mi fac o casă în copac vara. Tare vreau așa căsuță. Simt lipsa mamei, dar nu-i spun, că sunt bărbat, iar bărbații nu plâng. Din contra, eu o încerc să o liniștesc când bătrânii pe care-i îngrijește sunt bolnavi, fiindcă mănâncă puțin și e foarte stresată”, spune băiatul.

Fără deprinderi familiale

Directoarea Liceului Teoretic „Alexei Mateevici” din orășelul Cricova, Elena Mânzatu, nu se miră că acești copii vor merge pe urmele părinților, mai ales că țările unde migrează moldovenii au o politică foarte bună de integrare a familiei. Totuși, o problemă mare pe care ea o vede în toată povestea cu migrația e că acești copii nu au deprinderi de familie, lucruri care le-ar prinde bine la întemeierea unui cămin.

„E o tragedie pentru poporul nostru. Copilul are nevoie de căldura părinților, dar ei sunt lipsiți de aceasta. În sufletul lor rămâne o gaură care nu se știe dacă se va mai umple vreodată. Oricât de bine ne-am comporta cu ei la școală, ei au nevoie de părinți. Totodată, copilul ce vede asta face. El vede că nu are un model de familie și nu are nici valori familiale. Și ce folos că se vor duce peste hotare și-și vor întemeia acolo familii, dacă ei nu au un model. Trebuie de făcut ceva ca să arătăm că celula oricărei societăți e familia”, conchide directoarea.

Părinții trebuie să descrie viața de imigrant

Potrivit psihologilor, reîntregirea familiei este un efect normal, mai ales că migrația a devenit un proces firesc. Este important cum „descrie” părintele stilul său de viață în rolul de imigrant în țara în care se află, de posibilitățile de studii sau angajare a copiilor acolo, precum și de viitorul care s-ar putea schimba dacă vor emigra și aceștia.

„De cele mai multe ori, reîntregirea familiei are efecte benefice și, dacă părinții decid că nu se vor întoarce în țara de origine, soluția cea mai eficientă e de a păstra relațiile din cadrul familiei, de a le oferi copiilor educația adecvată și să fie alături de aceștia. Copilul are nevoie de părinți și viceversa, astfel ca familia trebuie să păstreze relațiile strânse, indiferent de locație sau de punctul de pe glob pe care-l aleg”, opinează psihologul Eugenia Godoroja.

Schimbări pe harta națiunii Moldovei

Din cauza migrării masive a moldovenilor peste hotare și a nepăsării politicienilor față de acest fenomen destul de actual și azi, sociologii susțin că vor putea surveni schimbări în Moldova și că riscăm să ne pierdem identitatea națională.

„Sper că guvernanții noștri înțeleg consecințele depopulării Republicii Moldova și că se vor gândi la viitorul acestei țări și la binele fiecărei persoane. În caz contrar, viitorul RM este foarte sumbru. În contextul globalizării vor veni emigranți în Moldova, care fug de războaie. Și asta nu înseamnă că statul va deveni unul prosper”, declară sociologul Diana Cheianu.

Datele statistice arată că în Republica Moldova 62,6% din copii cresc fie cu un singur părinte, deoarece celălalt este plecat la muncă peste hotare, fie cu buneii sau alte rude, când ambii părinţi sunt plecaţi.

Autor: Polina Cupcea 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *