Crimă la Guvern! Oamenii de creaţie sunt aruncaţi la gunoi…

Demnitarii noştri se închină la bustul lui Mihai Eminescu doar pentru că bustul este piatră. Şi pentru că omul a murit deja. De-ar trăi însă bădiţa Mihai în Moldova de astăzi, aceiaşi oficiali i-ar crea tot felul de obstacole, pentru ca el să nu poată face poezie. I-ar da mai întâi un atelier de creație, pentru care Eminescu ar fi plătit câte vreo mie de lei pe an, după care l-ar fi pus la perete şi i-ar fi cerut zeci de mii. De-ar fi căutat dreptate, Cancelaria de Stat l-ar fi acţionat pe Eminescu în judecată şi şi-ar fi bătut joc de el, până când l-ar fi văzut dormind alături de şobolanii străzii. Nu e poveste, ci realitate – Guvernul a anunţat război oamenilor de artă…

Ultimele acţiuni ale Ministerului Finanţelor demonstrează că scriitorii, cineaştii, muzicienii, oamenii de teatru din RM pot rămâne în orice clipă pe drumuri. E adevărat că avem o Lege a Culturii, adoptată în 1999, care prevede că autoritățile publice locale pun la dispoziția oamenilor de creație ateliere necesare pentru activitățile culturale şi stabilesc în aceste cazuri reduceri de plată, în conformitate cu actele normative. Dar situaţia pe care o vom descrie arată că legea în RM chiar nu contează pentru cei care o adoptă.

În acest caz, s-a recurs de la bun început la discriminare. Deşi Legea Culturii se referă în această privinţă la toţi oamenii de creaţie, guvernările RM, fără excepţie, au instituit prin legile bugetului de stat reduceri doar pentru atelierele de creație destinate pictorilor, sculptorilor, arhitecțielor și meșterilor populari. Aşa s-a întâmplat întotdeuna şi în toată ţara, cu singura excepţie a municipiului Chişinău.

Doar Chişinăul a respectat Legea Culturii

Numai în capitală tarifele pentru chiria atelierelor de creație erau indicate într-un regulament special, aprobat de Consiliul Municipal Chişinău (CMC), care prevedea reduceri pentru toţi artiştii, indiferent de domeniul în care aceştia activează. Se spune că şi în Chişinău atelierele au fost repartizate în funcţie de interese sau de mita pe care solicitanţii erau în stare să o achite, însă acesta este alt subiect. Bunăoară, fostul nostru coleg de la TIMPUL, Nicolae Roibu, care este şi membru al Uniunii Scrtiitorilor (USM), încearcă deja de trei ani să obţină un atelier de creaţie, dar fără niciun rezultat. Roibu a respectat procedura întocmai: a înregistrat la Primărie o scrisoare de la USM, precum că are nevoie de acest atelier, după care şi-a găsit un spaţiu, pentru care a achitat integrat inventarierea tehnică. Urma ca Direcția economie, reforme și relații patrimoniale (DERRP) a Primăriei să pregătească proiectul de decizie, care să fie înaintat CMC, iar în cazul unui vot pozitiv, Nicolae avea să primească atelierul. Dar, adaugă scriitorul, vreme de un an de zile i s-a spus că persoana responsabilă pentru semnarea proiectului lipseşte de la serviciu… „Deja încearcă să mă facă să renunţ, invocând că acolo trebuie de investit mulţi bani în reconstrucţie. Probabil, vor să dea altcuiva acest spaţiu sau poate că așteaptă să le plătesc”, presupune Roibu.

Atelierele de creaţie acordate de Primărie se află fie în subsoluri, fie pe acoperişurile unor clădiri, iar ca să poţi lucra în ele trebuie cu adevărat să investeşti bani serioşi în amenajare. Însă motivul care îi încuraja pe artişti să suporte aceste cheltuieli era asigurarea din partea Primăriei că, ulterior, vor putea privatiza spaţiile respective.

„Se urmăreşte un scop politic”

De bine, de rău, această stare de lucuri a existat până în anul 2014, când la DERRP a venit să facă un control Inspecția Financiară. Potrivit lui Vladimir Iermicioi, responsabilul de gestionarea patrimoniului municipal din cadrul Direcţiei, Inspecţia i-a dat indicaţii să aplice în continuare tarifele pentru atelierele de creaţie prevăzute de Legea Bugetului. Mai bine zis, astfel Ministerul Finanţelor a constrâns şi Primăria să încalce Legea Culturii şi să încaseze de la toţi oamenii de creaţie, cu excepţia artiştilor plastici şi a meşterilor populari, tarife egale cu cele pentru agenţii economici. „Anterior a fost pe la noi și Curtea de Conturi, şi n-au avut obiecții. Înțeleg că se urmărește un scop politic, dar n-ai ce face…”, constată Iermicioi.

Un exemplu care ne arată consecinţele deciziei pripite a Finanţelor este şi cel al soţilor Oleg Carp și Ana Tkacenko. El – scriitor, ea – actriţă, beneficiau de un atelier de creație, pentru care achitau câte 1500 lei pe an. Când au primit acest spaţiu, ne spune Carp, erau numai patru pereți pe acoperişul unui bloc. Grație tatălui său, care muncea în Europa, Oleg a reușit să-și facă aici, cu acordul Primăriei, un apartament, cheluind pentru reconstrucţie circa 25 mii de euro. Iar când a venit timpul să achite chiria pentru 2014, scriitorul a rămas mască – în loc de o mie de lei, i se cerea 25 de mii de lei. Dacă nu au aceşti bani, cei doi urmează să întoarcă municipalităţii atelierul, adică să dăruiască Primăriei un apartament… De altfel, vor ajunge în judecată. „Noi nu restituim investiţiile pentru reparaţie. Este riscul pe care ei și l-au asumat.”, precizează Iermicioi.

„Este un furt săvârşit ziua în amiaza mare”

Nicolae Roibu este de părere că asistăm la un furt săvârşit ziua în amiaza mare. „Având goluri de miliarde în buget, guvernarea vrea să se îmbogăţească pe sptele unor bieți artişti. Deşi Legea Culturii ne egalează în drepturi, ei ne cer cu 20 de mii de lei mai mult. I-am propus şi preşedintelui USM, Arcadie Suceveanu, să ne unim cu toţii şi să cerem să ni se respecte drepturile garantate de lege”, sugerează Roibu. „Mi-a spus și Carp, și Roibu despre aceasta, dar n-am intrat în miezul problemei. Noi suntem de acord să-i ajutăm, dar ce poate să facă Uniunea?”, se întreabă, la rândul său, Arcadie Suceveanu.

Ultima soluţie în acest caz ar fi introducerea tuturor categoriilor de artişti în Legea Bugetului de Stat pentru 2015, la capitoilul reduceri de tarif pentru atelierele de creaţie. De această părere este Sandu Grecu, președintele Uniunii Teatrale, care spune că deja de doi ani cere de la miniştrii Finanțelor și Culturii să efectueze aceste modificări în legislaţie. „Cred că nimeni nu a citit legea cu atenţie şi sper că vor ţine cont de solicitările noastre măcar acum”, afirmă Grecu.

De cealaltă parte, ministrul Culturii, Monica Babuc, infirmă că Grecu i s-ar fi adresat vreodată în această privinţă. Ea spune că nu cunoaşte problema atelierelor de creaţie, în afară de cazul Carp-Tkacenko. „Voi discuta cu cei de la Ministerul Finanțelor, ca să înțeleg despre ce este vorba. Din păcate, nu întotdeauna gândurile noastre corespund cu posibilităţile bugetului şi ale statului, dar sunt gata să-i ofer Anei și lui Oleg tot suportul”, a menționat Monica Babuc.

Chirtoacă este cu mâinile legate

O altă soluţie propune Lucia Culev, șefa Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. Ea le sugerează artiștilor care riscă să-și piardă atelierele de creaţie să se adreseze în scris edilului Dorin Chirtoacă, pentru ca acesta, la rândul său, să sesizeze Parlamentul şi Guvernul pentru a face schimbările de rigoare în legislaţie.

De fapt, primarul general nu ar putea lua de unul singur o decizie în acest sens. Având în vedere faptul că PL, din care face parte Chirtoacă, este restricţionat pe arena politică de către partidele aflate astăzi la guvernare, deciziile edilului capitalei sunt atacate în judecată de către Cancelaria de Stat. Un exemplu elocvent în această privinţă este cel al interpretului Viorel Burlacu, care a obţinut un atelier de creaţie cu suportul lui Chirtoacă. În consecinţă, Cancelaria l-a chemat în judecată, sub pretextul că a primit atelier fără să aibă studii şi activitate artistică. Şi aceasta chiar dacă Burlacu a absolvit colegiul şi academia de arte, iar, în prezent, este lector la academie. „Râdeau și judecătorii de ei. Dl primar mi-a spus că e o luptă a guvernului pentru primărie”, ne-a spus Burlacu.

Solicitat de TIMPUL, Dorin Chirtoacă s-a eschivat în repetate rânduri să discute cu noi, deşi i-am trimis întrebările și pe e-mail, și la telefon.

Turnul Babel – miniştrii aprobă legi pe care nu le citesc

Ciudat este că şi foştii miniştri ai Culturii ne asigură că n-au auzit despre problema atelierelor de creaţie, chiar dacă an de an votau bugetul de stat. „Îmi scapă acest subiect. Dar dacă e posibil de acordat aceste înlesniri, trebuie acordate, căci oamenii de creaţie nu-s cei mai bogaţi din ţara asta”, consideră Artur Cozma. „Când am fost ministru, nimeni nu s-a adresat cu asemenea întrebări. Presupun că cineva special a făcut chestia asta, cu scopul de a acapara niște imobile. S-au gândit, probabil, că prea bine trăiesc artiştii…”, afirmă Boris Focșa.
Deşi Legea Bugetului este elaborată de Ministerul Finanţelor, nici aici n-am aflat mai multe. Actualul ministru Anatolie Arapu nu ne-a răspuns la telefon. Iar predecesorul său, Veaceslav Negruță, nu ştie despre ce este vorba: „Nu cunosc subiectul şi nici un ministru al Culturii nu m-a atenționat despre aceasta”.

După ce am discutat cu sursele citate mai sus, pe 3 aprilie, Guvernul a aprobat Bugetul de Stat pentru anul 2015. În ciuda tuturor promisiunilor, nimeni nu a mişcat un deget. Vechea prevedere din textul Legii despre beneficiarii atelierelor de creaţie a rămas intactă. Astfel, după ce şi-au ridicat palate de milioane prin zonele rezidenţiale, aleşii poporului sunt gata să lase pe drumuri nişte bieţi artişti. Şi această crimă, prin care se încalcă flagrant Legea Culturii, este într-adevăr un furt săvârşit ziua în amiaza mare, vorba lui Coliță Roibu.