Cu ce intrăm în Europa?

Oficialii europeni ne laudă şi ei, şi promit că avem mari şanse să ne integrăm în Uniunea Europeană. Oficialilor europeni le place să ne laude. Cum să nu lauzi o Moldovă care începe la o conferinţă de presă şi se termină la o sindrofie domnească în faimoasele beciuri de la Cricova sau Mileştii Mici. Oficialii europeni iubesc Moldova, Moldova limitată la oficialităţi, fără sărăcia, corupţia şi mizeria ei. Aşa e dragostea politicienilor deseori, simplă, limitată la unele chestiuni strict oficiale. Pe noi, muritorii de rând români, moldoveni, ruşi, găgăuzi şi ucraineni ar trebui să ne intereseze altceva. Cu ce şi cu cine vrea Moldova să intre în Europa?

Moldova cea neoficială, îndepărtată de rapoarte şi acorduri internaţionale, cea adevărată, este mai straşnică decât coşmarurile oricărui oficial european. Moldova adevărată nu prea are cu ce păşi în Uniunea Europeană. Moldova adevărată, cea din afara Chişinăului, arată ca o fantomă ruptă din corpul monstruos al imperiului sovietic. Moldova adevărată are zeci de sate părăsite, case şi uzine în paragină, sute de familii dezbinate, pensionari care îşi târâie existenţa încercând să nu moară de foame, elevi care nu pot studia în limba maternă, profesori care activează decenii întregi pe salarii mizere ca să educe nişte nesimţiţi, poliţişti interlopi, funcţionari corupţi, medici făţarnici, şoferi criminali şi alte mii şi mii de probleme. Asta este adevărata Moldovă. Să recunoaştem, cu o astfel de ţară schingiuită nu vom intra niciodată în Europa. Aşa că ridicaţi mai întâi Moldova în picioare stimaţi politicieni, reformaţi justiţia, susţineţi economia şi investiţiile străine, îndepărtaţi xenofobia din societate şi după asta puteţi să ne vorbiţi ani întregi despre integrarea europeană.

Dacă e să fiu sincer, cred că am intrat demult în Uniunea Europeană. Jumătate din părinţii, fraţii, buneii şi prietenii noştri sunt deja acolo. Unii muncesc din greu, alţii fură, unii învaţă, şi aproape toţi trimit tone de bani în ţară ca noi să devenim poate mai europeni, să ne îmbrăcăm cu ţoale scumpe, să avem neapărat o tabletă ultramodernă şi să ne ardem timpul prin localuri de elită. S-a produs o ruptură de generaţii care nu ne va aduce niciodată în Europa. Reiese că jumătate de ţară aptă de muncă munceşte în Europa pentru a creşte aici o generaţie de degeneraţi. Îi vedem peste tot, stilaţi, frumoşi, moderni şi absolut lipsiţi de vreo valoare morală sau de vreo dorinţă de a schimba ceva în ţara asta. Situaţia este mai tristă decât orice tragi-comedie antică. Tragedie pe care o suferă un popor dezbinat, şi comedie pe care o joacă o ceată de politicieni încercând să introducă o ţară handicapată în civilizaţia occidentală, atât de greu construită.