În România e un pic mai simplu, dacă ești simpatizantul unui partid, știi din start la ce post tv vei auzi ceea ce vrei. În Moldova, dacă ne raportăm doar la politică și știri, ne putem considera norocoși. Parcă e un pic mai multă obiectivitate.
Ce ne facem însă cu emisiunile culturale? Cu mici excepții (foarte mici și doar episodice) emisiunile culturale de la noi sunt bune de bâlci și parodie. Toți le fac după ureche, cu invitații care se nimeresc, cu subiecte neinteresante. Să nu ne așteptăm ca unui scriitor să i se fi citit o carte înainte de prezentare. Mai nou, reporterii care filmează pe la evenimente literare, îi roagă pe protagoniști să își spună singuri numele înainte de a-și spune discursul. Așa că nu de puține ori mai vedem și nume schimonosite.
Dar nu asta e cea mai gravă problemă, ci calitatea cu totul dezastruoasă a emisiunilor și nu de puține ori a invitaților. Din acest punct de vedere televiziunile din România sau Rusia, ne dau clasă. Și asta dintr-un motiv foarte simplu. Emisiunile de cultură se fac de către oamenii de cultură, iar dacă conducerea televiziunii vrea cu orice preț să pună pe sticlă o domnișoară frumoasă, există în spatele ei o comisie de consiliere. Câțiva oameni pricepuți pot face diferența între un diletant și un artist. O diferență pe care prezentatorii tv și telespectatorii nu o pot face. Ce e atât de greu de înțeles? Pentru tâmplărie îți trebuie un tâmplar, pentru consultații medicale ai nevoie de un doctor, pentru o emisiune culturală de un om de cultură.
La noi, din păcate, cultura e după ureche. I-a șoptit cineva unui prezentator că vecinul lui de bloc e muzician, pictor sau scriitor, prezentatorul chiuie de bucurie că a mai găsit un subiect de emisiune și te trezești cu muzicienii, pictorii sau scriitorii care urmăresc emisiunea că stau prostiți și se întreabă de unde au scos un atare „talent".
Nu știu dacă directorii televiziunilor conștientizează cât de mare e acest minus. Sau cât de importante sunt emisiunile culturale de calitate. Un trompetist nu e obligatoriu să fie un mare muzician, iar un versificator nu e un poet. Așa că, la o astfel de (dez)informare culturală nu e de mirare că toate festivalurile literare se numesc Grigore Vieru, cum probabil cele muzicale se vor numi fără excepție Maria Bieșu. Nu că Vieru sau Bieșu nu sunt de o mare importanță, dar nu sunt singurii. Și sunt convinsă că foarte puțini dintre noi știu ce poet valoros a fost Eugen Cioclea. Un poet care, peste ani, va avea cu siguranță greutate și peste hotarele țării.
O emisiune culturală nu ar trebui să prezinte o fată recitând și alta cântând. Ci ar trebui să prezinte țării adevărații oameni de cultură de la noi, atât cei din trecut, cât și cei de azi. Și mă refer în special la cei care au reușit să se impună deja peste hotare sau care sunt recunoscuți de structurile oficiale (uniuni ale artiștilor, critici reprezentativi etc.).
Din păcate, cultura pare o bucătărie chinezească din care televiziunile mănâncă după ureche, iar noi ne alegem cu indigestia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
