Tot în scrisoare, liderii europeni sunt chemați să nu mai tacă cu privire la politica imperialistă agresivă a lui Putin, întrucât ei eu datoria de a fi vigilenţi şi atenţi. Iar acest lucru îi vizează nu doar pe liderii europeni, scriu jurnaliștii publicațiilor, ci și pe intelectuali, ziarişti și oamenii de ştiinţă din întreaga Europă. „Astăzi avem datoria de a vorbi clar şi vehement. Înarmarea acestor bandiţi cu echipament militar de excelenţă este o crimă”, se mai spune în scrisoare.
Citind scrisoarea, mă gândesc: bun, dar ce face R. Moldova? Cum se poziționează Moldova, ca stat independent, în raport cu „fratele mai mare”, care, știm bine, tot timpul o urmărește și „o pedepește", pentru că nu a fost ascultătoare? Că e „partener" comercial important, tot o știm, pentru că autoritățile ne tot repetă asta de câțiva ani încoace, dar oare R. Moldova e populată doar de autorități, miniștri și deputați? Unde sunt grupurile de inițiativă, ONG-urile, intelectualii, oameni de afaceri ș.a., care ar putea pune piciorul în prag și spune: „Da, noi putem merge mai departe și fără Rusia. Că embargourile Rusiei sunt, de fapt, un imbold pentru a ne apropia de UE și a ne îndepărta de „fratele cel mare" și politicile sale imperialiste”. Dar nu.
Deocamdată, citim scrisorile europenilor și ne alinăm cu speranța că strategia Rusiei de a ne diviza pe dinăuntru, de a ne înrăi și de a privi sceptic spre Uniunea Europeană nu va da roade. Că, deși nu ne poziționăm, vom rupe, totuși, relația de „parteneriat", care ne-a adus doar probleme, și vom lupta pentru viitorul fructelor și legumelor moldovenești.
Și că, grație ajutorului Uniunii Europene, dar și a viitoarei noastre solidarități – a ziariștilor, a intelectualilor, a oamenilor de afaceri și de artă, de ce nu, dar și a fermierilor, care au cel mai mult de suferit în momentul de față, vom putea demonstra că „fratele cel mai mare” nu ne mai poate avea la degetul cel mic. Prea romantic? Probabil. Dar se pare că, deși e stare de alertă în toată țara, romantismul „se poartă”, nu?
