Pentru un salariu, nu foarte mare, muncitorii se trezesc la patru dimineața și împing în fiecare zi zeci de containere, pline cu tot felul de ciudățenii. Ei sunt cei care trebuie să facă față înjosirilor venite din partea șoferilor, ei luptă cu boschetarii care fac dezordine și tot ei dau ochii cu șobolanii mai des decât o fac pisicile vagaboante. Eu am petrecut câteva ore alături de acești „sanitari” ai capitalei și am văzut ce eforturi colosale depun ei pentru a păstra orașul curat.
În curtea Întreprinderii Municipale Regia „Autosalubritate”, sectorul Buiucani, Chișinău
Era marți, ora cinci dimineața, în ograda Întreprinderii Municipale Regia „Autosalubritate” din sectorul Buiucani al Capitalei erau deja câteva grupuri de bărbați. Îmbrăcați în echipament special, ei au format un rând haotic în fața punctului medical și așteptau să vină expertul în narcologie, care-i verifică zilnic dacă nu sunt în stare de ebrietate sau dacă nu au consumat substanțe interzise. Câte trei, bărbații intrau la ea în cabinet, iar cei mai „suspicioși” trebuiau să sufle într-un aparat special și să demonstreze că sunt „curați”. După ce primesc acordul expertului, tot câte trei, muncitorii urcă în autospeciale și pornesc spre sectoarele în care au fost repartizați ca să colecteze gunoiul din containere.
„Testul” narcologic
Eu m-am pomenit într-un autovehicul condus de chișinăuianul Alexandru Isac, iar cu noi au mers Boris și Grigore, doi hamali care lucrează în domeniu de 5 și respectiv 10 ani. Misiunea noastră era să strângem deșeurile din sectorul centru, mai jos de bd. Ștefan cel Mare. Vorbă după vorbă, ei mi-au povestit cât de greu este să fii „gunoier” într-un oraș plin de oameni îngâmfați și discriminatori, pe care nu-i interesează nimic, decât doar „confortul fundului lor”.
Gunoiul nu se mai termină
Când am pornit la drum afară era încă întuneric, de aceea am stat la taclale cu șoferul Alexandru. El lucrează în cadrul Regiei „Autosalubritate” din anul 1983, de când s-a întors din Afganistan, unde-și făcuse slujba militară. „Mai mult de 30 de ani car gunoiul din Chișinău, iar el nu se mai termină. Se găsesc mulți deștepți care aduc deșeuri în Capitală de la Schinoasa, de la Ialoveni sau chiar de la Hâncești, iar după asta oamenii se jeluie că noi nu-l strângem cu săptămânile”, se arată dezamăgit șoferul, menționând că cea mai problematică zonă este Telecentru, acolo autospecialele ajung și de 4-5 ori pe zi, iar containerele mereu sunt pline.
Alexandru Isac, șoferul autospecialei
Deseori, muncitorii sunt nevoiți să strângă și deșeurile din preajma acestora pentru că oamenii le aruncă unde apucă. Printre „dușmanii” lor se numără și oamenii străzii. Deseori aceștia scormonesc prin containere și aruncă tot ce nu le trebuie pe jos, iar asta complică și mai mult munca „sanitarilor”. Interlocutorul meu mi-a spus că o altă problemă este faptul că cei de la „Spații Verzi” deseori aruncă frunzele în containere, lucru care nu este permis, dar nimeni nu stă să-i urmărească și să-i pedepsească.
Aveam impresia că mi se întoarce stomacul pe dos
Autospeciala pe care o conduce Alexandru este una dintre cele patru mai noi din cadrul întreprinderii. Aceasta este modernă, containerul îl ridică automat, iar gunoiul este presat cu o placă pentru ca să încapă o cantitate cât mai mare. Chiar dacă tehnica este de ultimă generație, aceasta nu-i protejează pe lucrători de mirosul insuportabil.
Boris și Grigore, hamali în cadrul Regiei „Autosalubritate”
După doar câteva conteinere descărcate, „aroma” s-a strecurat încet și în cabina autospecialei. Simțeam cum îmi ard nările și aveam impresia că mi se întoarce stomacul pe dos. Au început să mă treacă fiori, să mă dea în călduri. Ochii lăcrimau, mâinile tremurau. Cu cât se grămădea mai mult gunoi, cu atât mirosul era mai pronunțat. Muncitorii mi-au spus că după ceva timp te obișnuiești și nu mai simți chiar toată duhoarea. Acest lucru s-a întâmplat după câteva zeci de minute. Mirosul urât mi se părea normal, iar când mai aveam norocul să fur câte o gură de aer pe geam, eram în culmea fericirii. Cei mai expuși acestui „parfum” sunt totuși hamalii. Pe parcursul traseului ei stau agățați în spatele autovehiculului și respiră toată „tăblița lui Mendeleev”.
„Mulți se uită la noi ca la nimicuri, parcă nu ne consideră oameni”
Această muncă nu doar că este urât mirositoare, dar și foarte dificilă. Hamalii au de mișcat containere de câteva sute de kilograme. Boris și Grigore au recunoscut că mereu îi dor mâinile și spatele. Tot ei susțin că mulți nu rezistă să facă munca lor nici măcar o zi. „Vin, văd cât de urât miroase și cât de mult trebuie de lucrat fizic, după care nu-i mai vezi. E greu, dar n-avem de ales”, mărturisește Boris.
Unele containere doar fiind goale cântăresc aproape 100 kg
Cea mai dificilă perioadă pentru hamali este vara. „Mirosul mai nu te doboară de pe picioare. Tot ce este aruncat se strică repede și deseori nici nu te poți apropia de container – așa duhoare vine de acolo! Se întâmplă din interior să sară și șobolani peste noi. Pe lângă asta unii aruncă acolo câini sau pisici moarte, vă imaginați ce parfumați ajungem acasă”, comunică deja resemnat Grigore. Muncitorii spun că deseori îmbracă aceleași haine mai multe zile la rând, pentru că nu au altele de schimb – le spală doar atunci când „aroma” devine insuportabilă.
Șoferul, la rândul său, întâmpină greutăți atunci când trebuie să se deplaseze pe o stradă unde pe ambele părți sunt parcate mașini. Am fost martorul unei adevărate fapte eroice. Alexandru a reușit să se strecoare la doar câțiva milimetri de o mașină parcată neregulamentar chiar în intersecție. Deseori probleme le fac chiar șoferii. Nemulțumiți că autospeciala le blochează drumul, aceștia îi înjură, îi amenință sau îi înjosesc.
„Toți se grăbesc și nu vor să înțeleagă că noi trebuie să ne facem munca. Ei cred că dacă noi ducem deșeurile, atunci suntem proști. Vin la ușă și urlă: „tu știi cine-s eu?!” Viața asta-i tare complicată, iar ei nu se gândesc că azi poți fi boier, dar mâine pot ajunge așa ca noi sau chiar mai rău. Mulți vorbesc cu dispreț, se uită în direcția noastră ca la nimicuri, parcă nici nu ne consideră oameni”, se arată nemulțumit Alexandru Isac. Bărbatul a recunoscut cu mândrie că-i place munca pe care o face, mai ales că asta-i asigură bunăstarea familiei și nu contează ce cred alții.
„Pentru 6000 mii de lei trebuie să dăm din coate la greu”
Cu mare dificultate am reușit să aflu, de la cei trei, ce salariu primesc pentru această muncă deloc ușoară. „Probabil remunerarea este foarte mare”, am presupus eu! „Ei, pe dracu! La cât muncim și primim maximum 6000 de lei. Asta în lunile cele mai bune și doar dacă dăm din coate la greu”, a recunoscut unul dintre hamali. Șoferul însă mi-a spus că salariul său poate ajunge și până la 10 mii de lei, asta doar dacă lucrează peste program sau de sărbători, aceste zile sunt plătite dublu. De obicei însă, primește mult mai puțin.
După două ore de cutreierat prin centrul Capitalei, autospeciala s-a umplut. Toți patru ne-am îndreptat spre groapa de gunoi. Aceasta se află în coasta Chișinăului și are și o denumire sugestivă „Mina Purcel”. Acolo imediat cum a fost descărcat mormanul de deșeuri, câteva grupuri de oameni au dat năvală peste el în căutarea celor mai prețioase gunoaie: fier, carton sau sticlă. După asta pentru Alexandru, Boris și Grigore, începe un „deja vu”, iarăși în oraș, iarăși containere, iarăși un miros insuportabil și iarăși înjurături în loc de mulțumiri.
În fiecare zi angajații Regiei „Autosalubritate” evacuează din Capitală de la 4000 până la 4500 m3 de deşeuri menajere. Transportarea acestora este organizată şi în zilele de odihnă, sărbători, iar centrul oraşului este salubrizat permanent în două schimburi. Pentru îndeplinirea serviciilor sunt implicate 96 unităţi de transport.
În Chișinău sunt instalate peste 10000 de containere pentru acumularea deşeurilor. Permanent acestea sunt reparate şi vopsite, iar cele ieşite din exploatare sunt schimbate. Fiecare persoană din Capitală plătește lunar câte 5 lei și 60 de bani pentru evacuarea gunoiului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
