Cum este să fii soţia artistului Anatol Ştefaneţ

În schimb, preferă să vorbească cu admiraţie şi respect despre soţul ei, conducătorul formaţiei de ethno-jazz „Trigon”, pe care îl ajută în toate activităţile sale. El fiind mereu ocupat, aflat mereu pe scenele de la noi şi în turnee peste hotare, ea este cea care îl asistă în relaţiile cu presa şi cu publicul. Am convins-o cu greu să-mi acorde acest interviu, deoarece e de o modestie proverbială.

Născută la Chişinău în 1954, Natalia Ştefaneţ a absolvit Colegiul coregrafic GAANT din Moscova. Timp de 20 de ani, din 1970, a lucrat în Ansamblul Academic de Stat de Dansuri Populare „Joc” şi, tot de atâta timp, este manager al Festivalului Internaţional de ethno-jazz, organizat de formaţia „Trigon”, condusă de soţul ei, Anatol Ştefaneţ. Este o familie exemplară, care se bucură mult de activitatea desfăşurată şi sunt mulţumiţi de viaţa lor privată. Ca o soţie devotată, ea îl aşteaptă întotdeauna pe soţ, atunci când el se află în turnee. Se bucură enorm când îl are alături mai mult timp. Este fericită că l-a întâlnit şi se simte în culmea fericirii împreună cu toată familia – soţ, copii, gineri şi nepoţi.
 
– Doamnă Natalia, cum l-aţi cunoscut pe viitorul dvs. soţ?
– L-am cunoscut la „Joc”. Eu eram dansatoare, el – solist-instrumentist în orchestra ansamblului.

– A fost o dragoste la prima vedere?
– Nu. El era foarte simpatic, avea personalitate. Discutam adeseori, ne duceam împreună la teatru, cel mai des, dar şi la film.

– Cum v-a cerut în căsătorie?
– Într-un mod tradiţional. A venit la părinţii mei şi mi-a cerut mâna. Bineînţeles, ei au acceptat. Şi iată de atunci, timp de 36 de ani, suntem împreună.

– Sunteţi fericiţi?
– Cred că da. În orice caz, ne simţim foarte bine împreună şi suntem mulţumiţi de viaţa noastră de familie. Aş putea spune că avem o căsnicie fericită.

– Cât timp v-aţi întâlnit înainte de căsătorie?
– O jumătate de an.

– Care sunt lucrurile la care ţineţi cel mai mult?
– Sinceritatea. Respectul reciproc. Dragostea de viaţă.

– Ce apreciaţi mai mult la soţul dvs.?
– Are mai multe calităţi bune. Mi-e greu să le enumăr acum.

– Cine sunt copiii dvs.?
– Avem două fiice. Veronica e designer şi lucrează la Publika TV. Mariana e pictoriţă. În prezent se află în concediu de maternitate. Ea ne-a dăruit un nepoţel – Luca. Şi de la Veronica avem un nepoţel – Sergiu, care are deja patru anişori.

-Şi cine sunt ginerii dvs.?
– Alexandru Buruiană este soţul Marianei. El este scriitor şi jurnalist şi lucrează la ziarul „Capitala”. Ion Florea, soţul Veronicăi, activează într-o firmă.

– Cum vă împăcaţi cu ei?
– Foarte bine. Sunt ca şi copiii mei.

– Vă ascundeţi vârsta?
– Nu. Prefer să spun anul de naştere, dar nu vârsta.

– Vă temeţi de bătrâneţe?
– Nu, mă tem să fiu bolnavă la bătrâneţe.

– Vă sperie moartea?
– Nu mă sperie, dar mă îngrijorează problemele care vor apărea în faţa apropiaţilor.

– Vă place să munciţi?
– Da.

– Câte ore pe zi lucraţi?
– De la 6.00 până la 23.00.

– Ce vă place la copiii dvs.?
– Că sunt prietenii mei.

– Ce nu vă place la copiii dvs.?
– Foarte repede au crescut.

– Câţi bani cheltuiţi lunar pentru necesităţi personale?
– Nu ţin sub control.

– Care e bugetul alimentar al familiei dvs.?
– Suma variază…

– Cine-s naşii dvs. de cununie?
– Gheorghe şi Lica Ştefaneţ.

– Câţi fini de cununie aveţi, cine-s ei?
– Doi, Sergiu şi Mariana Ştefaneţ. Sergiu a fost muzician, iar Mariana – profesoară de muzică.

– Cum e să fii soţia artistului Anatol Ştefaneţ?
– Nu am testat cum e să fii soţia altei persoane.

– Cine, de obicei, cântă în casa dvs. – cocoşul sau găina?
– Copiii şi nepoţii.

– Frecventaţi biserica des?
– Nu.

– Cum procedaţi când soţul vine acasă obosit sau supărat?
– Dacă e supărat, încerc să-l conving că toate problemele pot fi rezolvate şi nu are rost să se consume în zadar. Dacă e obosit, nu-i pun prea multe întrebări.

– Sunteţi pentru sau împotriva avorturilor?
– Consider că este o decizie a fiecărei femei.

– Ce credeţi despre homosexuali?
– E o problemă personală a acestor persoane. Sunt convinsă că societatea are nevoie de promovarea culturii, în primul rând, şi a toleranţei faţă de cei care diferă de noi.

– Unde vă place să vă odihniţi?
– La vilă, cu toată familia.

– Ce ziare citiţi?
– Jazz.ru.

– Ce canale TV priviţi?
– Mezzo.

– Ce salariu aveţi?
– Sunt freelancer, salariul variază.

– Ce slăbiciuni aveţi?
– Nu suport agresivitatea şi ignoranţa.

– Ce calitate nu aveţi, dar aţi dori s-o aveţi?
– Vreau să fiu mai optimistă şi mai răbdătoare.

– Ce nu vă place cel mai mult la femei?
– Aroganţa nejustificată şi lipsa de respect pentru alţii.

– Ce nu vă place cel mai mult la bărbaţi?
– Lipsa de respect pentru femei şi copii.

– Credeţi în visuri?
– Da, când visurile sunt plăcute.

– Actorii preferaţi?
– Florin Piersic, Aleksandr Kaleaghin, Nicolai Burlaev, Piotr Mamonov.

– Scriitorii preferaţi?
– Jerome Salinger, Anton Cehov, Ivan Bunin, Patrick Suskind, Lewis Carroll.

– Dacă aţi lua viaţa de la început, la ce aţi renunţa?
– La fumat.

– Vă place să gătiţi?
– La sărbători.

– Care e specialitatea casei?
– Găina cu ananas.

– Ce găteşte soţul dvs.?
– Gătim împreună. Eu gătesc salate, gustări calde şi reci, fetele – deserturi, ginerii – sushi şi bucate la grătar, Anatol pregăteşte lingura sau furculiţa.

– Călătoriţi des? Unde?
– Am călătorit în cinci ţări ale Americii Latine – Cuba, Mexic, Venezuela, Columbia, Nicaragua; Coreea de Nord, Mongolia, Franţa, Grecia, Turcia, România, Polonia, Bulgaria, Olanda, Belgia, Iugoslavia, în toate republicile ex-sovietice.

– Cum vă odihniţi?
– Cu plăcere.

– Aţi lucra peste hotare?
– Eu nu, dar lucrez în Moldova cu partenerii de peste hotare. Formaţia „Trigon” este des invitată şi participă la festivaluri şi concerte peste hotare.

– Ce faceţi când sunteţi supărată?
– Tac.

– Ce aţi dorit să fiţi când eraţi copil?
– Pictoriţă.

– Vă mulţumim mult pentru interviu şi vă dorim să aveţi parte de tot ce vă doriţi.