Cutreierând prin bloguri: Din neamul Şoimăreştilor. Drumurile

Soluţii imediate

Sorin Hadârcă

…Datele problemei sunt următoarele. Fănică are nevoie de un acoperiş. Adică vrea să-şi facă o casă. De ce şi pentru ce e treaba lui Fănică. El are trei opţiuni. Opţiunile se numesc Nif Nif, Nuf Nuf şi Naf Naf.

1. Nif Nif a vrut soluţii imediate. Ca material de construcţie a folosit ciocleji şi paie. Casa a fost gata în zece minute.
2. Nuf Nuf era şi el grăbit. Dar s-a priceput să folosească materiale mai durabile. A făcut casa din tablă. Casa a fost gata într-o oră.
3. Naf Naf s-a gândit strategic. El a cântărit în minte la ce-i trebuie lui casă şi a estimat costurile materialelor de construcţie. „Casa mea e cetatea mea”, a hotărât Nuf Nuf, care era un purcel de sorginte anglo-saxonă. A făcut casa din piatră. Casa a fost gata într-o săptămână.

Cunoaştem happy-end-ul acestei geniale poveşti. A venit Lupul şi a suflat. Casa lui Nif Nif a picat într-un minut. Cea a lui Nuf Nuf a picat în zece minute. Casa lui Naf Naf a rezistat. Nif Nif şi Nuf Nuf s-au mutat la Naf Naf. Întrebare: Ce să facă Fănică, dacă vrea soluţii imediate care să fie totodată durabile?

În timp ce rezolvaţi această problemă, am să vă zic despre Moldova 2020. Da, este un masterplan pentru Moldova. Nu, nu oferă soluţii imediate. (…) Nu, nu e posibil să ne trezim din somn într-o ţară mai bună. Pentru aceasta trebuie de muncit. Da, e posibil ca în 2020 să trăim într-o ţară mai bună. Pentru aceasta, în afară de materiale de construcţie şi o bună planificare strategică, e nevoie şi de un dram de credinţă. Ar fi perfect ca Nif Nif, Nuf Nuf şi Naf Naf să facă împreună casa. Însă acest lucru nu este posibil din motive tehnice. Punct.

Profit transparent… – Ei şi?
Preţ echitabil. – Asta da!

Daniela Dermengi

Eu sunt un cetăţean de rând! Ei toţi sunt agenţi economici privaţi sau întreprinderi publice! Pentru a-mi satisface necesităţile, eu apelez la ei pentru anumite bunuri, servicii şi lucrări. Ei stabilesc pentru acestea anumite preţuri/tarife. Scopul lor este de a obţine profit. Să presupunem că profitul lor e transparent, deşi preţul pe care îl plătesc eu nu este unul echitabil şi nu are la bază niciun calcul economic. Întrebarea este: mă încălzeşte pe mine, cetăţeanul de rând, transparenţa profitului celui care mă înşală? Să luăm drept exemplu domeniul construcţiilor şi preţul la apartamente.

Costul de construcţie a unui m.p. de apartament este actualmente 400-500 de euro – sumă în care este inclus deja beneficiul de deviz, de 6%, potrivit normativelor în vigoare. Preţurile existente acum pe piaţa imobiliară primară sunt cu peste 50% mai mari decât costul de construcţie, ajungând la 600-700 euro/m.p. şi chiar mai mult de atât. Să luăm un exemplu concret: un imobil cu 100 de apartamente, de 100 m.p. fiecare.

I caz: Aceste apartamente sunt vândute la un preţ de 600 euro/m.p. – în condiţiile în care costul real suportat e de 400 euro/m.p. Profitul aşa-zisului investitor, care de fapt construieşte cu banii colectaţi de la viitorii locatari, este de 200 euro/m.p. – 20.000 euro/apartament sau 2 mln. euro/imobil. Să presupunem că profitul de 2 mln. euro e legal declarat şi, din această sumă, compania de construcţii achită 300 mii euro în buget drept impozit, a cărui cotă e de 15%. Astfel, profitul net al companiei este de 1,7 mln. euro.

II caz: Acum să luăm cazul când apartamentele sunt vândute la un preţ echitabil şi corect, adică egal cu costul de construcţie (400 euro/m.p.), care deja include o marjă de profit pentru constructor, numită beneficiu de deviz. Oamenii vor plăti nu 60.000 de euro/apartament, ci 40 de mii, adică, cu 20 de mii mai puţin decât în primul caz. (…) Beneficiul companiei e de 6%. Profitul care i se cuvinte este de 240 mii euro, din care va trebui să achite impozit 36 mii euro şi rămâne cu un profit net de 204 mii euro. Frumos profit, nu?! Câştigă şi compania, şi proprietarii apartamentelor, dar şi statul!