A venit pe 8 octombrie în Republica Moldova de la Moscova ca să-şi păstorească turma…
Iată un video cu întâmpinarea Preafericitului la aeroport. E întâlnit de Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove Vladimir. Dar şi de preşedintele Moldovei Marian Lupu. Onoruri maxime deci. După părerea mea, Lupu ar fi trebuit să stea acasă, l-ar fi primit, eventual, pe Patriarh la preşedinţie. Nu, chestia asta nu-mi place de loc, uite, în timp ce Kirill dă un interviu, Lupu stă alături de pază cu figura sa de bodyguard robust, fără să spună o vorbă. Dar lasă, îmi zic, poate Patriarhul pune o vorbă bună pe lângă Medvedev şi nu ne mai boicotează ruşii vinurile. Uite şi textul adresării Patriarhului către credincioşii adunaţi în scuarul Catedralei mitropolitane. Vorbeşte despre ispitele lumii moderne. Omul este învăţat să pună preţ pe bani, pe obiecte de lux, pe confort. Şi se teme mereu să nu piardă bunurile pe care le are. E dominat deci de frică. Frica îi vine şi de la propaganda dezlănţuită a violenţei. Soluţia? Doar iubirea desăvârşită, aşa cum povăţuieşte şi Ioan Bogoslovul, alungă frica. Iar această iubire desăvârşită este Dumnezeu! Adevărat, de acord, ce altceva ai fi vrut să spună acest om al lui Dumnezeu?
Iată-l pe Patriarh şi la Memorialul „Eternitate”, dedicat soldaţilor sovietici căzuţi în timpul celui de al Doilea Război Mondial pentru eliberarea Moldovei de fascism. Interesant, cum o fi abordat această vulpe bizantină un subiect istoric? Se va fi pregătit bine, va fi răscolit biblioteci întregi ca să se informeze cum sunt trataţi eliberatorii sovietici de ştiinţa istorică din Moldova…
Mare mi-a fost însă surpriza să-l aud pe Preafericitul şi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse îndrugând nişte baliverne propagandistice din timpurile demult apuse, pe când eram şi eu elev sovietic cu cravată pionierească la gât. „Noi ştim ce daune colosale a suferit Moldova, cum au fost nimicite multe localităţi, cum a fost distrus 70 la sută Chişinăul şi câte mii de oameni au murit numai de aceea că voinţa malefică a cuiva a dorit înrobirea acestui popor. Dar nu le-a fost dat să se împlinească acestor planuri perfide şi protivnice lui Dumnezeu. Noi ştim cum poporul Moldovei s-a ridicat la apărarea hotarelor Patriei sale şi ştim ce sacrificii a adus…” Ah! Iată-i pe moldoveni eroi în 1941, luptând ca zmeii contra invaziei româno-fasciste! Poporul Moldovei, Preasfinţite, rupt – de conaţionalii dumitale – în 1940, cu forţa, de la România, nu era încă educat în spiritul patriotismului sovietic şi nu a manifestat niciun fel de eroism la apărarea „patriei” sovietice… Şi, adresându-se veteranilor, Kirill, în loc să le mai dea vreo povaţă spirituală pentru dobândirea vieţii veşnice, îi îndeamnă cu hotărâre să se angreneze în lupta ideologică: „Voi sunteţi martorii reali ai eroismului poporului vostru. Şi astăzi, când mulţi tind să spună neadevăruri despre biruinţa voastră, voi sunteţi nu nişte monumente mute, dar nişte oameni vii, care pot să mărturisească eroismul poporului, biruinţa poporului”.
Întâistătătorul nu a rostit niciun cuvânt despre moldovenii care au luptat contra invaziei sovietice, dar care erau şi ei creştini ortodocşi. Niciun cuvânt despre victimele represaliilor staliniste. Nici măcar un îndemn la împăcare creştinească. Nu-mi place deloc expresia „politruk bolşevic”, folosită în ultimul timp alandala, dar cuvântarea de la Memorialul „Eternitate” a Patriarhului cred că îl poate caracteriza mai degrabă ca pe un politruk bolşevic.
Dar nu are importanţă! Pentru că, oricum, Marian Lupu l-a decorat pe Patriarhul Kirill cu cea mai înaltă distincţie a ţării – „Ordinul Republicii”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
