Deși aurul nu mai este utilizat pentru a susține bancnotele de hârtie (fiduciare), odată cu startul sistemului valutar post Bretton Woods din 1971 – moment în care președintele american Richard Nixon a eliberat dolarul din relația sa cu aurul, acest metal prețios reprezintă în continuare o parte importanta din rezervele băncilor centrale din Statele Unite și Europa. Piețele au speculat, de asemenea, de mai mulți ani și cu privire la rezervele de aur ale Chinei, despre care s-a scris în urma cu câteva luni că au cunoscut un salt spectaculos.
Statele Unite au cele mai mari rezerve de aur din lume, 8.133,5 tone, dar în același timp, stau pe un munte de datorii (18.000 de miliarde de dolari) și nimeni nu își face speranțe că vor fi rambursate vreodată. Mai mult, Rezerva Federală americană ar putea lua decizia de a majora dobânda de politică monetară în aceasta lună, ceea ce va determina creșterea dolarului american spre noi valori, apropiate de paritate cu euro, adică similară cu cea din anul 2000.
Nimeni nu beneficiază însă în urma unui dolar mai puternic, pentru că mai mulți dolari sunt în circulație în afara Statelor Unite decât în interiorul lor, iar pe măsura ce dolarul se întărește, se reduce și prețul mărfurilor. De exemplu, în 2014, prețul aurului a înregistrat al doilea an de scădere consecutivă, o premieră după 2000, în condițiile în care dolarul s-a apreciat pe fondul speculațiilor ca Rezerva Federală va majora dobânda de referință pentru prima dată din 2006.
De asemenea, cea mai mare parte a comerțului mondial de petrol și gaze naturale este realizat în dolari, iar, ca urmare, necesitatea statelor implicate în aceste schimburi de a stoca moneda americană pentru a plăti pentru energia primită oferă astfel o putere economică uriașă Statelor Unite. Poate tocmai de aceea, acordul din luna mai a anului trecut între China (cel mai mare consumator de energie din lume) și Rusia (cel mai mare producător de energie din lume) cu privire la comerțul cu gaze naturale în valoare de 400 de miliarde de dolari a fost semnat în yuani și ruble, fapt care nu are cum să nu îngrijoreze Statele Unite. În cadrul acestui acord, Gazprom, cea mai mare companie rusă de stat, va furniza către China National Petroleum Corporation (CNPC) echivalentul a un sfert din exportul Rusiei către Europa.
Astfel, unul dintre motivele pentru care China a început să stocheze aur este și planul Beijingului de a își diversifica rezervele valutare. China dispune în prezent de 4 mii de miliarde de rezerve valutare, în dolari, euro și yeni, iar cum sistemul financiar bazat pe valoarea cursului de schimb pare din ce în ce mai mult cuprins de haos, am putea asista la un moment dat în viitor la startul sfârșitul sistemului creat după renunțarea la acordul Bretton-Woods, China ar putea ajunge să stea pe un imens munte de hârtii fără valoare. Așadar, care sunt opțiunile? Să cumpere active cu valoare intrinseca, iar unul dintre acestea este, bineînțeles, aurul.
Astfel, rezervele de aur ale Chinei se situau la 1.658 de tone la finele lunii iunie anul curent, cu 57 la sută mai mari decât cele 1.054 tone în luna aprilie 2009, ceea ce plasează China în fața Rusiei, pe poziția a cincea în topul țărilor cu cele mai mari rezerve de aur din lume. China este, de asemenea, cel mai mare producător mondial de aur (450 de tone pe an) și în prezent, se luptă cu India pentru titlul de cel mai mare consumator de aur.
În paralel, există presiuni pentru ca yuanul chinez să fie inclus în coșul de valute al Fondului Monetar International, care include dolarul, euro, yenul și lira britanica, odată cu pasul de a constitui o rezervă de aur suficientă, ceea ce ar face din yuan moneda de rezervă la nivel mondial.
Sursa: wall-street.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
