„Eliminații” s-au decis la acest pas în pofida faptului că li s-a explicat că, de fapt, copiatul este un furt și au semnat și declarații prin care s-au angajat că nu vor… fura. Dar s-a întâmplat ca în poezioara despre „cățelușul creț” – „el se jură că nu fură, dar l-am prins cu rața-n gură”.
Ar fi multe de discutat despre copiatul la BAC – și despre cauze, și despre consecințe. Și trebuie să discutăm, antrenând în acest sens profesori simpli, directori de licee, psihologi, dar și polițiști, judecători, procurori… Explic ce am în vedere.
A COPIÁ înseamnă în limba noastră cea română nu numai „a transcrie un text, redând exact conținutul lui” și „a redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație”, ci și „a imita comportamentul cuiva”. Dacă a copia înseamnă a fura, de ce foarte mulți reprezentanți ai tinerii generații se decid să comită această infracțiune, obținând „o performanță” (o notă mare!) prin fraudă și înșelăciune? Oare nu de aceea că „elitele” politice ale societății le servesc zilnic exemple de găinării, mișmașuri și furturi de milioane, fără a păți nimic? De ce, un ministru sau un prim-ministru care fură cu sacul nu e pedepsit, iar junele care copiază de pe telefonul mobil să fie? Astfel, junele nostru merge la examene decis să fure, fiind convins că nu va păți nimic. În acești frumoși 18 ani ai vieții sale, el asta a înțeles de la viață: fură ministrul, fură deputatul, fură primarul, fură secretarul ș.a.m.d. El în acești ani nu a avut alte modele…
Am citit încă o dată fraza despre implicarea în discuții a polițiștilor, judecătorilor, procurorilor și am râs de propria mea naivitate. Ce să învețe de la aceștia junele care merge la examene!?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
