Am luat între ghilemele verbul „s-au confruntat”, fiindcă în realitate comunistul Tkaciuk l-a ciuruit pe democratul Diacov. Tkaciuk a fost net superior lui Diacov la toate capitolele: tupeu, politicianism, demagogie, maimuțăreală și ipocrizie politică dar – o recunosc – și în ceea ce privește gradul de pregătire.
Motivul care m-a determinat să iau pana în mână e următorul: în scurt timp după emisiune, portalul de știri Publika.md face „o știre” despre respectiva emisiune, intitulată pretențios și sforăitor „Tkaciuk prezice destrămarea AIE în această toamnă, iar Diacov vorbeşte despre tunelul pe sub Ucraina”. Am parcurs curios știrea și am realizat că autorul ei nu a înțeles esența celor „dezbătute” în studio. Chestiunea evocată în „știre” despre aderarea RM la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan a fost doar unul din subiecte, și nu cel principal. Principalul subiect a fost altul, iar autorul „știrii” nu l-a prins.
Să o luăm de la capăt. Toată „dezbaterea”, dominată și controlată psihologic” de Mark Tkaciuk, a fost orientată de acesta pentru a transmite mesajul pentru care a acceptat să participe la emisiune, și anume: Alianța de la guvernare este o organizație fascistă, exprimă interesele României și scopul ei este lichidarea statului R. Moldova. Iată, pe scurt, „argumentele” lui Tkaciuk pe care nu-l deranja atât interzicerea simbolurilor comuniste, cât faptul că regimul sovietic a fost declarat drept unul de ocupație. De pe poziția cui s-a făcut acest lucru!? – striga Tkaciuk, roșu la față. Și tot el a răspuns: în momentul în care a acceptat acest punct de vedere al Comisiei Cojocaru, Alianța s-a situat pe pozițiile României de după 5 septembrie 1940. Tkaciuk a insistat asupra acestei date, subliniind că nu e vorba de România de până la 5 septembrie – el chiar a lăudat România că pe 28 iunie 1940 nu a opus rezistență militară și chiar a ajutat Armata Roșie să intre în Basarabia. Diacov nu a priceput de ce Tkaciuk insistă anume asupra acestei date…. De ce, așadar, Tkaciuk a insistat asupra datei de 5 septembrie 1940?
Nu sunt istoric, nu voi descoperi nimic nou, ci voi evoca lucruri în general cunoscute. Cedările teritoriale impuse României prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) au stârnit un val de nemulțumiri, principalul vinovat fiind considerat Carol al II-lea. Presat de situație, acesta i-a încredințat la 4 septembrie 1940 lui Antonescu, prin decret regal, mandatul de formare a unui guvern de uniune națională. Antonescu acceptă, dar din cauză că principalii lideri ai partidelor istorice refuză să participe la un guvern dictatorial, xenofob și progerman, a doua zi, pe 5 septembrie, Antonescu îi cere regelui să-i acorde puteri depline, suspendarea Constituției și dizolvarea Parlamentului. În seara aceleiași zile, Antonescu îi cere regelui să abdice și să părăsească țara. Lovitura de stat s-a săvârșit. Carol al II-lea abdică pe 6 septembrie 1940. Din această zi, România intră sub dictatura legionar-fascistă a lui Antonescu.
E limpede că M. Tkaciuk a insistat asupra datei de 5 septembrie 1940 pentru a „argumenta” faptul că actuala Alianță de la guvernare, interzicând simbolurile comuniste și sovietice, declarând că regimul sovietic a fost unul de ocupație ș.a.m.d., de facto continuă politica legionar-fascistă a mareșalului Antonescu. A spus-o clar, fără ocolișuri. Diacov nu a ripostat. Telespectatorul mai puțin avizat nu a realizat că „raționamentul” lui Tkaciuk e un sofism pervers, iar comparația cu România de după 5 septembrie îi este necesară pentru a-i incrimina actualei conduceri a RM orientarea spre legionarism și fascism. Tkaciuk știe foarte bine cât de mult trag la cântar în lumea civilizată aceste acuzații.
Dacă suntem atenți, observăm că „teza” lui Tkaciuk se regăsește practic în toate demersurile propagandistice ale forțelor proruse, antieuropene (antiromânești) și „patriotice” de la Chișinău care cer demisia Alianței. Acuzațiile de legionarism, fascism și nazism curg gârlă la adresa forțelor politice sănătoase și patriotice. În ultimele luni cu aceste „teze” s-a înarmat și bașkanul Formuzal. Aceasta înseamnă că există un centru ideologic unic care elaborează asemenea strategii, avându-l în față pe Mark Tkaciuk. Clasa politică conducătoare s-a lăsat ușor prinsă în cursă și, din motive de ignoranță și lașitate politică, în loc să se lămurească ce cercuri stau în spatele lui Tkaciuk, promite că vor strânge șurubul pentru a curma manifestările antistatale ale… unioniștilor! Iaca-na!
Noi îl demonizăm pe acest om, l-am avansat până în „gradul” de „eminență cenușie”, dar nu am spus un lucru, și anume: PCRM nu are doctrină și ideologie, doctrina și ideologia acestui partid sunt halucinațiile românofobe ale lui Mark Tkaciuk. Voronin, ca și ceilalți ortaci de partid, habar nu au de istoria României și de aceea acceptă hipnotizați aceste halucinații. Este clar că Tkaciuk, la rândul lui, execută comenzile unui Centru coordonator care nu se află la Chișinău, ci în altă parte. Aroganți, suficienți și slab pregătiți „liderii” noștri nu numai că pierd bătălia ideologică cu Tkaciuk, ci, ca niște idioți utili, fac jocul acestuia (Centrului). Alianța nu are ideologi și consilieri de calibrul lui Tkaciuk. Acesta e motivul că, la nivel propagandistic, Alianța pierde bătălie după bătălie.
Și mai există încă ceva. Tkaciuk își permite în public, la TV, să aducă grave acuzații liderilor Alianței, învinuindu-i că scopul lor ar fi lichidarea statului și instalarea unui regim fascist și legionar. Din punctul de vedere al Codului Penal avem de-a face cu o calomnie obraznică ce aduce prejudicii nu numai liderilor, dar și Alianței, R. Moldova în definitiv. De ce nu se reacționează? Bănuiesc că tot dintr-un calcul politicianist: Alianța are nevoie de comuniști. Vin alegerile și atunci, în loc să vorbească despre „succesele” guvernării, vor lupta intransigent cu comuniștii, care i-au încurcat. Ș.a.m.d.
Consider că s-a mers prea departe, că acuzațiile lui Tkaciuk nu fac parte din arsenalul polemicilor politice. De ce el își permite impertinența de a acuza partide întregi, grupuri masive de intelectuali, tineri care manifestă pașnic în țara lor ș.a. de legionarism și fascism, iar Procuratura tace? Chiar nu există „obiectul infracțiunii!? Sau lipsesc… sesizările? Considerați drept sesizare acest editorial.
ARHIVA TIMPUL
21.09.2012
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
