"Chiar se întâmplă aşa ceva, că acest teritoriu să fie înşfăcat acum, în Europa secolului al XXI-lea?", se întreabă analistul Clemens Wergin, editor pe domeniul extern al grupului german Die Welt şi autorul blogului Flatworld, într-un material de opinie publicat pe site-ul New York Times.
Însă acţiunile Rusiei nu au fost singurele care au surprins. Cei care au urmărit dezbaterile din Germania pe tema crizei din Ucraina au fost martorii unei fenomen bizar: o paradă de foşti politicieni şi personalităţi mergând prin studiourile TV şi făcând pe avocaţii Rusiei.
Potrivit acestor personaje, printre care şi foştii cancelari germani Gerhard Schroder şi Helmut Schmidt, NATO şi Uniunea Europeană au fost adevăraţii agresori, pentru că au îndrăznit să se extindă în teritoriul care aparţinea, în mod legitim, sferei de interes a Rusiei. Şi se pare că o parte din publicul german este de acord, în opinia specialistului.
"Credeaţi că germanii sunt campioni la legislaţia internaţională şi ordinea mondială bazată pe reguli? Mai gândiţi-va o dată", recomandă Wergi, care îi acuză pe conaţionalii săi de o "ipocrizie ţipătoare".
Aceiaşi oameni care s-au folosit de legea internaţională pentru a critică invazia americanilor în Irak, găsesc acum, din postura de realişti, scuze pentru nevoia Rusiei de a încalcă suveranitatea altor naţiuni.
De fapt, în ciuda acuzaţiilor răsunătoare ale SUA la adresa Irakului, Administraţia lui Bush s-a bazat pe cel puţin 16 rezoluţii ale Consiliului de Securitate ONU pentru a începe operaţiunile. Preşedintele rus Vladimir Putin nu a avut niciuna. Singurul numitor comun al celor două opinii germane pare a fi "anti-americanismul".
O parte din acest sentiment pro-Moscova reprezintă rezultatul propagandei sponsorizate de Rusia: o investigaţie recentă a publicaţiei Welt am Sonntag a scos la iveală cum o reţea suspectă de susţinători ai Rusiei a dat contur discursurilor publice din Germania, susţine analistul pe probleme externe.
Chiar şi forumurile de discuţii cu Rusia, cofinanţate de guvernul german, sunt pline de prieteni de-ai lui Putin, chiar şi de partea germană, continuă el. Există, de asemenea, un curent îngrijorător printre germanii de rând, care aminteşte de regretabilele tradiţii ale Germaniei.
Am ajuns să ne gândim la Germania că la o ţară a Europei de Vest, însă această imagine este, în mare parte, un produs al alianţelor Războiului Rece. Înainte, Germania a ocupat o zona riscantă de mijloc între est şi vest.
După 25 de ani de la sfârşitul Războiului Rece, societatea germană s-ar putea îndepărta din nou de Vest, preconizează Clemens Wergin, care da exemplu un sondaj de luna trecută a Infratest.
Cercetarea a arătat că 49% dintre germani vor că ţară lor să aibă o poziţie mediană între Vest şi Rusia faţă de criză din Ucraina, în timp ce numai 45% au declarat cu fermitate că vor că Germania să se alăture taberei Vestului.
Această atitudine anti-Vest provine din ambele părţi ale spectrului politic. Pe de o parte, vine din doctrina de stânga, care este în mod instinctiv anti-americană şi care se aşează de partea oricărui actor internaţional ce provoacă status-quo-ul şi conducerea puterilor vestice.
Pe de altă parte, avem dreapta popularilor europeni, care sunt de acord cu propagandă rusă, potrivit căreia Europa a devenit prea toleranţă, prea permisivă în probleme de moralitate, prea necreştină şi îi urează bun venit unui lider autoritar care pune la încercare caracterul multilateral neclar al Europei.
Aceste atitudini anti-vestice au existat de decenii, însă, până acum, au fost împinse la marginea politicii. În prezent, sunt acceptate chiar şi de elite sau de membri ai principalelor partide.
Toate acestea, împreună cu investiţiile uriaşe ale companiilor germane în Rusia, impun constrângeri asupra nivelului de agresivitate pe care îl poate manifestă guvernul condus de Angela Merkel, lider cu atitudini pro-Vest puternice, împotriva Rusiei.
Ceea ce uneşte apologeţii de dreapta şi de stânga este o indiferenţă izbitoare faţă de soarta oamenilor din ţările aflate între Germania şi Rusia, precum şi un concept trunchiat al istoriei germane.
Unii apologeţi îşi vor explică simpatia printr-un fel de sentiment de datorie faţă de Rusia în contextul atrocităţilor Germaniei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Să ne amintim de începutul războiului
Dar este important să ne amintim că războiul a început când Germania a invadat Polonia din vest, iar, câteva zile mai târziu, Rusia a invadat Polonia din est, după ce ambele părţi s-au înţeles în secret să împartă Europa de Est între ele.
"Aşadar, când personalităţi germane repetă că un papagal propagandă rusă, consideră că Ucraina ‘nu este, oricum, o ţară adevărată’ sau tratează ţările dintre Rusia şi Vest că fiind nişte naţiuni de mâna a două cu ceva mai puţină suveranitate, ele trezesc în Europa de Est amintiri ale vremurilor rele, când naziştii şi sovieticii au transformat regiunea într-un ‘pământ însângerat’ al dictaturilor lor", subliniază analistul.
De zeci de ani, Germania a încercat să se împace cu trecutul ei fascist şi să înveţe lecţiile importante. Iar acum, într-o altă ţară, un lider autoritar încearcă să îşi împingă agresiunea peste graniţe pe fondul naţionalismului.
John McCain îl compară pe Puţin cu Hitler: Minte când spune că nu e interesat de R. Moldova
Oricine s-a luptat cu trecutul nazist al Germaniei ar fi trebuit să tragă cu uşurinţă o linie între rău şi bine, în loc să găsească scuze pentru acţiunile Rusiei. "Este un test pe care prea mulţi dintre compatrioţii mei l-au picat. Că să fiu sincer, într-un alt sondaj s-a arată că 60% dintre germani vor că ţară lor să se alăture Vestului în ceea ce priveşte criză din Ucraina. Dar acest lucru înseamnă că aproape jumătate dintre germani nu sunt legaţi de Vest şi de valorile sale. Exact ce îşi doreşte Vladimir Putin", încheie Wergin.
sursa: ziare.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
