Cel mai ușor este să dai vina pe autoritățile locale pentru peisajul trist din capitala noastră. Dincolo de anumite motive istorice și sociale, care explică distanța dintre Chișinău și orice alt oraș european, până la urmă totul se reduce la bani. Fără a scuti conducătorii Chișinăului de lipsa eficienței în rezolvarea problemelor de amenajare și dezvoltare a capitalei, nu trebuie să uităm că cele mai importante orașe europene dispun și de bugete enorme. Acestea se formează din impozitele pe care le plătesc cetățenii.

Pentru anul 2014 autoritățile de la Berlin au prevăzut un buget de circa 12 miliarde de euro. Pentru comparație, Chișinăul are un buget de 14 milioane de euro. De obicei, cea mai mare parte a bugetelor locale se formează din impozitul pe venit și impozitul pe imobil. Salariile sunt desigur o poveste aparte, însă impozitele pe imobil ar putea arunca o lumină asupra contribuțiilor directe ale cetățenilor europeni în bugetele locale.

Franța

Bugetele autorităților locale din Franța sunt formate, printre altele, de taxa funciară (taxe foncière) pe care îl plătește proprietarul terenului, precum și de taxa pe imobil (taxe d‘habitation) pe care îl plătesc locatarii apartamentului sau casei. Dacă proprietarul trăiește în propria casă, el plătește ambele taxe.

În fiecare an, statul stabilește tarifele maxime pentru calcularea taxelor cadastrale, iar autoritățile locale stabilesc propriile tarife fără a depăși valorile propuse de autoritățile centrale. În Franța mai este impusă și taxa progresivă pentru proprietăți mari: 0,25% pentru bunuri imobile în valoare de 1,3 – 3 milioane de euro, precum 0,5% pentru bunuri imobile mai scumpe de 3 milioane de euro.

În 2010, o familie de patru persoane cu venit mediu care locuiește în Paris a plătit 444 euro taxă pe imobil, iar o familie similară din Marsilia, un oraș încărcat de datorii, a scos din buzunar 1162 euro. În afară de cele două taxe menționate mai sus, în bugetele locale mai ajung achitările tarifelor impuse pentru evacuarea gunoiului și salubrizarea străzilor (stabilite în funcție de tipul străzii). 

Italia

Din 2012, italienii plătesc în bugetul local taxa unică pe imobil (Imposta Municipale Unica (IMU)). Valoarea acesteia constituie 0,4%-0,7% din prețul oficial al casei, stabilit de autoritățile locale în funcție de parametrii acesteia, localizare, categorie și… numărul de copii întreținuți. Cele mai mari cheltuieli le revin proprietarilor din Roma. Ei plătesc peste 511 euro pe an în cazul în care nu au copii, circa 462 euro dacă au un copil, puțin peste 411 euro dacă au doi copii. 361 euro și 311 euro în cazul în care au trei și, respectiv, patru copii. În Milano, valoarea medie a taxei IMU era de 376 euro, însă pentru o familie fără copii IMU putea să ajungă până la 480 euro.

Belgia

În Belgia, taxa cadastrală nu este calculată în funcție de valoarea imobilului, ci este stabilită în baza venitului ipotetic pe care imobilul l-ar putea aduce proprietarului pe parcursul unui an. Taxele diferă foarte mult în funcție de localizarea, mărimea și starea proprietății. Într-o regiune foarte scumpă, cum ar fi zona Bruxelles-ului, proprietarul unui apartament de patru camere într-o stare foarte bună poate să plătească chiar și 2000 euro pe an taxă pe imobil.

Pentru locuințele sociale taxele sunt mai mici: 0,8% în regiunea volonă și Bruxelles, iar în Flandra – 1,6%. De reduceri beneficiază de asemenea persoane cu dizabilități și familiile cu copii.

Germania

Imobilele germane sunt impozitate prin taxă funciară locală, numită Gruntsteuer, pe care o plătesc de obicei persoanele care locuiesc în casă. Tariful de bază al impozitului constituie 0,35% din valoarea proprietății, care poate crește în funcție de localizare și nivelul de impozitare stabilit de autoritățile locale. Pentru un apartament într-un oraș mare german cota impozitului poate constitui 150-300 euro pe an, în funcție de suprafață și amplasare. Cei care închiriază locuințele plătesc de asemenea pentru fondul de reparații, evacuarea gunoiului, aprovizionarea cu apă, precum și conservarea sistemelor electrice și de încălzire.

Germanii care au acasă câini contribuie și ei la formarea bugetului local. Ei sunt obligați să plătească anual așa-numitul Hundsteuer, impozit pe câine, valoarea căruia crește în funcție de numărul animalelor. În Dresda, de exemplu, proprietarul unui câine plătește în bugetul local 108 euro, în Berlin-120 euro, iar în Hamburg – 90 euro.

Polonia

În Polonia, o țară mult mai aproape de noi, statul a stabilit cote pentru taxa funciară și pe imobil, în funcție de care autoritățile locale își stabilesc tarifele. De exemplu, în Varșovia, taxa funciară pentru un metru pătrat de teren menit activității comerciale constituie 0,21 euro (4,05 lei), impozitul pe locuință este de 0,18 euro/m2 (3,4 lei), iar pentru spații comerciale 5,61 euro/m2 (108 lei). Bugetul local al capitalei poloneze se mai formează, printre altele, și din impozitul silvic, impozitul agrar, impozite pentru mijloace de transport etc.

***

Impozitul pentru bunurile imobiliare (cu destinație locativă) din Chișinău constituie 0,1% din valoarea estimată de subdiviziunile „Cadastru”. În mod practic, anual, o familie din Chișinău plătește pentru apartament câteva sute de lei.