De ce plânge şi transpiră bietul Reşetnicov?

Artur Reşetnicov, nepot al lui Voronin, fost şef la SIS şi candidat pe listele PCRM, este o victimă – fie a camarazilor săi de partid, fie a altor răuvoitori, fie a propriei neputinţe de a ieşi la liman după ce a sărit cu ochii închişi în mijlocul oceanului. Indiferent dacă lacrimile-i sunt false sau reale, Reşetnicov suferă – fie de durere, fie de deznădejde, chinuindu-se să inventeze ceva, dar dându-şi seama că nu e crezut. Indiferent dacă a fost bătut sau lovit o singură dată în cap, trauma sa a devenit „electorală”. Să-l condamnăm nu avem dreptul până când nu se va pronunţa ancheta, dar nici să trecem cu vederea unele declaraţii ale lui, ce se bat cap în cap, nu ar fi corect. Mai ales că poimâine avem alegeri şi ar fi o crimă dacă Voronin, deja bătrân, ar profita de suferinţa nepotului său, încă tânăr, în interese de partid… 

Amintim că presupusa răpire a lui Reşetnicov a avut loc luni, 22 noiembrie, când, după o lungă despărţire, el şi-a invitat în oraş finul, pe Oleg Nirca, candidat pe listele Partidului Conservator (PC) şi soţul Nataliei Nirca, preşedinta acestei formaţiuni. Anterior, potrivit finilor, după ce ei îşi fondaseră PC, naşul le-a declarat război, interceptându-le telefoanele, plasându-le droguri acasă, expediindu-le scrisori anonime şi refuzând ani în şir să le restituie o datorie. Tensiunile s-au limpezit în 2009, după demiterea naşului din fruntea SIS-ului, când acesta le-a restituit toţi banii. N-au comunicat aproape un an, până luni, spune Oleg Nirca. S-au întâlnit luni, la ora 15.00, în barul 513 de pe str. Micle. Finul susţine că naşul i-a propus să retragă PC din cursa electorală în favoarea comuniştilor. Primind un refuz categoric, Reşetnicov i-a spus lui Nirca să voteze cu PCRM şi a plecat. Acesta îşi aminteşte că a rămas în bar, aşteptându-şi un prieten şi că de atunci nu şi-a mai văzut naşul… La rândul său, Reşetnicov afirmă că, ieşind din local, a fost atacat de necunoscuţi, încătuşat, împins într-o maşină, legat la ochi, dus într-o direcţie necunoscută, apoi, într-o încăpere – îngenuncheat, ameninţat cu pistolul, maltratat bestial timp de şase ore de către trei vorbitori de limba rusă… Aceştia i-ar fi cerut să semneze nişte acte şi să le prezinte materiale compromiţătoare contra lui Voronin. 

Pentru poliţie – „e vinovat Nirca”, pentru jurnalişti – „guvernarea”

Aici apare primul mister. În declaraţiile făcute apoi jurnaliştilor, nici Reşetnicov, nici comuniştii nu pomenesc numele vreunui bănuit de cele întâmplate, acuzând de acest incident doar actuala guvernare. Însă, în lămurirea sa la poliţie, naşul a scris că s-a întâlnit cu finul său, că atacatorii i-ar fi cerut să semneze recipise că-i datorează lui Nirca mai multe milioane şi că, tot prin acesta, urma să transmită materialele contra lui Voronin. Astfel, s-a împuşcat din două tunuri – urmărindu-se denigrarea AIE pe ultima sută de metri până la alegeri şi răzbunarea lui Reşetnicov pe Nirca. Dacă este adevărat că naşul a fost bătut în urma unor reglări de conturi personale, deducem că el încearcă să profite de asta şi în scop electoral – probabil constrâns de moşul său Voronin. Mai mult, incidentul cu Reşetnicov a pus în umbră declaraţiile lui Vladimir Ţurcan, liderul Partidului „Moldova Unită”, imobilizat în spital după un accident rutier, conform cărora el se pregătea să divulge în săptămâna aceasta lucruri odioase despre comunişti.

Minune! „Multiplele răni” s-au vindecat în patru ore

După „răpire”, spun comuniştii, Reşetnicov arăta „grav rănit”, avea „multiple răni” şi, cu ochii şi cu braţele legate, ar fi fost adus şi lăsat în drum, la Botanica. Ar fi ajuns acasă cu un taximetru, de unde ar fi fost preluat de nevastă-sa, care – nu e clar cum – l-a găsit în stradă… Apoi ar fi chemat ambulanţa. De aici, misterele se ţin lanţ. 

1. Reşetnicov susţine că a fost eliberat din captivitate pe la ora 22.00, însă a ajuns la spital aproape de două noaptea. Ce a făcut el atâta timp acasă dacă se afla într-o stare atât de gravă? Potrivit anchetatorilor, „bătutul” se eschivează să răspundă la această întrebare. Să fi mers la vreo vrăjitoare care să-i fi şters, prin farmece, „multiplele răni”, despre care vorbesc comuniştii, dar pe care medicii nu le găsesc? E cert faptul că, la spital, pe faţa pacientului nu era nicio zgârietură. 

2. Comuniştii insistă că omul a fost „bătut cu brutalitate” şi că era „grav rănit”, însă şoferul taximetrului care l-a dus de la Botanica până acasă a declarat poliţiei că Reşetnicov era îmbrăcat la patru ace, în haine curate, că nu avea niciun semn de violenţă, că a discutat cu el pe drum şi chiar a refuzat restul din 50 de lei. De aici putem deduce că Reşetnicov a primit lovitura în cap, din care a rezultat comoţia cerebrală, după ce a coborât din taxi, aşa cum a dat de înţeles chiar el ulterior. 

3. Ajuns la spital, Reşetnocov a declarat că a fost bătut la ora 00.20, pe Drumul Viilor. Aceasta este ora înscrisă în registrul de la Spitalul de urgenţă şi anunţată în acea noapte Unitatea de gardă a Comisariatului general de poliţie. Însă dacă el spune că a fost dus şi adus din captivitate cu ochii legaţi, cum putea să vadă pe ce stradă e bătut? Şi dacă taximetristul susţine că, la ora 22.00, Reşetnicov arăta bine, poate că, într-adevăr, agresiunea s-a produs după miezul nopţii la el acasă – fie că l-a bătut cineva, fie că s-a lovit sigur cu capul de ceva. Pentru că, atenţie! – Reşetnicov locuieşte anume pe Drumul Viilor. Posibil că, nereuşind să înveţe scenariul, el să fi spus mai întâi adevărul. Dar în aceeaşi noapte, până a veni poliţia la spital, el şi-a schimbat depoziţiile, afirmând deja că a fost răpit la ora 16.00 de pe str. Micle şi eliberat la 22.00. Înainte de aceasta, spun medicii de la Spitalul de urgenţă, el a discutat cu Voronin, Tkaciuk şi Muntean, care veniseră la spital împreună cu alţi comunişti şi cu o echipă de filmare. 

Reşetnicov îşi alege întrebările, iar „Omega” minte…

4. Ofiţerii de urmărire penală care îl audiază spun că Reşetnicov răspunde doar la întrebările care îi convin, iar dacă este vine vorba de detalii, invocă faptul că se simte prost sau că nu ţine minte. Să nu uităm că şi Voronin, şi Reşetnicov au declarat că acestuia i-au fost administrate substanţe psihotrope. Pentru a confirma acest lucru, pacientul trebuia să solicite examenul medical, deoarece cei de la Spitalul de urgenţă nu fac asemenea expertize. Dar, potrivit poliţiei, până miercuri Reşetnicov s-a împotrivit să fie examinat de legişti. Cu toate acestea, Agenţia „Omega” a mai lansat o minciună, scriind că cei de la Spitalul de urgenţă ar fi descoperit substanţe psihotrope în sângele lui Reşetnicov.

A fost om, a ajuns unealtă electorală

5. E dubioasă şi prezenţa comuniştilor într-un număr atât de mare, în acea noapte, la Spitalul de urgenţă, dacă ne amintim că la înmormântarea lui Ion Gonţa – şi el apropiat de Voronin – nu a venit nimeni din partid. Cei opt ani de guvernare comunistă ne-au demonstrat că, de regulă, comuniştii sunt alături de cineva care suferă doar atunci când are de câştigat Voronin. În rest, nu le pasă. Cu adevărat, declaraţiile lui Voronin din acea noapte şi ale celorlalţi comunişti în zilele următoare au avut un evident substrat electoral, ţintind doar în AIE. Puse în acelaşi context cu mesajele incoerente comuniste despre „multiple răni”, „maltratare bestială”, aceste declaraţii politice devin pur şi simplu bizare. 

6. Cine ar putea să aibă nevoie de informaţii compromiţătoare despre Voronin, dacă mass-media bubuie despre ele de ani de zile şi acestea sunt cunoscute deja tuturor? Mai ales în pragul alegerilor, când nu se mai putea de rezolvat nimic… 

Transpiraţie, ochi închişi, lacrimi…

Fie că nenorocirea a fost înscenată cu acordul său, fie că aceasta chiar a avut loc, Reşetnicov suferă. Deşi medicii spun că starea sa este satisfăcătoare, el apare în faţa jurnaliştilor ca un necăjit pe patul de moarte… Uneori, chiar trezeşte milă. Nu exclud faptul că el regretă cumplit starea în care a acceptat să ajungă şi că plânge nu atât de durere, cât de deznădejde – ca un om care nu mai vrea să mintă, dar e obligat s-o facă. Sau poate că îşi dă seama că atunci când Voronin nu va mai avea nevoie de el, îl va lăsa în drum ca pe un câine, cu traumă la cap pe viaţă şi tratat de lume nu doar ca un comunist, dar şi ca un Cubreacov. Aţi observat că, la televizor, el apare transpirat la faţă şi vorbeşte cu ochii închişi? Tind să cred că o face de ruşine, din neputinţă de a-şi aduna gândurile şi de frica de a nu scăpa un cuvânt care să-l supere pe moşul. Eu cred că de atâta Reşetnicov… plânge.