Am avut recent, o scurtă vizită în Vilnius, capitala Lituaniei, în care am avut timp să vizitez câteva destinații turistice. Cel mai mult, mi-a atras atenția una dintre ele – Muzeul Victimelor Genocidului. Impresionant! Lituania a dedicat acestui mesaj din trecut un întreg muzeu, înființând, astfel un loc dedicat celor care au suferit în urma ocupației sovietice.
Este o clădire cu două etaje la care se mai adaugă un subsol, acesta fiind fostul sediu al KGB-ului și are scopul de a transmite filele tragice din istoria poporului lituanian. În 1992, la doar doi ani de la independența țării, în Vilnius a fost înființat Muzeul Victimelor Genocidului.
În prezent, în muzeu sunt expuse colecții și documente referitoare la cei 50 de ani în care teritoriul actualului stat s-a aflat sub influența sovietică. Sălile sunt dedicate victimelor, arestărilor, deportaților, execuțiilor, care au avut loc inclusiv în această clădire. Pereții subsolului păstrează urmele de gloanțe de acum 75 de ani, iar reproducerile video ne arată cum au fost executați victimele sub acel regim crud.
Anii 1940-1941 reflectă o perioadă tragică în istoria Lituaniei. Peste 300 de mii de oameni au fost persecutați în timpul ocupației sovietice în perioada 15 iunie – 22 iunie 1941. Circa 12 mii de oameni au fost arestați, închiși sau chiar uciși, iar peste 18 mii de oameni, dintre care cinci mii de copii au fost deportați și 700 de oameni au murit în timpul revoltelor din iunie 1941.
Astfel, cele trei etaje de muzeu cuprind amintiri, file din istoria victimelor genocidului, lucruri personale recuperate de la cei deportați și chinuiți de regimul sovietic.
După 25 de ani de independență, R. Moldova nu are un astfel de muzeu care ar spune istoria victimelor regimului sovietic. Nu avem decât expoziții. În toamna lui 2015, Ministerul Apărării a anunțat cu mare fast că urmează să fie creat un muzeu al ocupației sovietice, iar prima piesă care va fi adusă, urma să fie un tanc T-34, care a participat la mai multe bătălii din cel de-al doilea război mondial. Oare a fost războiul tancurilor?
Ulterior, în primăvara acestui an, Ministerul Apărării a inaugurat o expoziție permanentă în cadrul Muzeului Armatei, care ar conține circa 20 de mii de piese.
Dacă facem câteva calcule simple, ne reamintim că teritoriul nostru a fost sub ocupație rusească aproape 150 de ani. Pentru perioada sovietică, numărul basarabenilor deportați și celor uciși se ridică la peste 1,5 milioane de persoane.
Nici la 25 de ani de independență, noi nu avem un muzeu al celor care au suferit în urma genocidului produs de ocupația rusească. Cred că nu este nevoie să amintesc din nou cifra celor care au fost schilodiți sau au murit.
În timp ce încercam să caut un răspuns de ce în Republica Moldova nu există un muzeu care ar spune tragediei pe nume, mi-am amintit de celebra frază a eseistului și filozofului spaniol George Santayana. Acesta spunea: „Cine își uită trecutul este condamnat să-l repete”.
