Cei care altădată strigau „Jos comuniştii!” sau „Jos Aliansul!”, duminică s-au „încălzit”, în PMAN, cu slogane mai tari: „Jos pederaştii!”, „Jos debilii!”, „Jos lepădăturile!” şi altele de acest gen. Din păcate, n-am observat ca vreun ONG de la noi, de regulă super-sensibile la deficienţele de exprimare ale presei, să fi reacţionat prompt şi să condamne acest limbaj licenţios. Am fost semnalaţi însă de cititorii noştri, îngrijoraţi de faptul că sloganurile de mai sus au ajuns din Piaţă în emisiunile de radio şi TV, iar de acolo – în vocabularul activ al copiilor, ca orice altă informaţie publică.
„Există vreo lege care să sancţioneze limbajul licenţios, atunci când cei care vorbesc în faţa mulţimii încalcă bunul-simţ?”, se întreabă profesoara Maria Popescu din Chişinău. „Cei care strigă „Jos debilii!” nu ştiu că „debil” este o insultă? Ar trebui să poarte răspundere, nu numai morală”, este de părere cititorul nostru Pavel Chihai din Orhei. Şi pentru că cel mai bine ar putea explica lucrurile un specialist în psihologie, am rugat-o pe Ana Niculăeş să ne deseneze profilul psihologic al persoanelor care au ieşit cu lozincile de mai sus în PMAN şi să ne spună care este, din punct de vedere psihologic, efectul unor astfel de slogane asupra societăţii, în general.
Ana Niculăeş: „Complexul de inferioritate şi instabilitatea emoţională conduce la manifestări neurotice şi sociopate”
Ne aflăm în plină criză identitară, economică, politică, iar de aici se trage riscul de a aluneca uşor în prăpastia unei crize morale. Limita dintre manifestarea şi demonstrarea nemulţumirii, decepţiei, dezamăgirii, şi manifestarea brutalităţii, agresivităţii verbale este foarte relativă şi poate dezvălui o instabilitate emoţională, un complex de inferioritate, un nivel scăzut la frustrare. Toate acestea conduc la manifestări neurotice şi sociopate. Acesta ar fi profilul psihologic al persoanelor care au ieşit în stradă cu asemenea lozinci agresive. Scopul lor e să schimbe raportul de putere – prin a ataca fie anumite valori, cum ar fi masculinitatea („Jos pederaştii!”), fie intelectul („Jos debilii!”). Emiţătorii unor astfel de mesaje vor să pară superiori în raport cu mulţimea căreia i se adresează, dar cu asemenea cuvinte insultătoare şi gesturi agresive ei nu fac decât să stimuleze cele mai primitive reacţii ale omului – ura, violenţa, deznădejdea. Şi toate până în momentul în care apare un efect de desensibilizare şi societatea acceptă insultele ca fiind o normă. Copiii şi adolescenţii le preiau prin imitare şi îşi formează un comportament social agresiv, nedorit. Eu de multe ori m-am întrebat, de ce în societatea noastră nu există instituţii şi norme care să reglementeze protecţia morală a cetăţenilor, la fel cum există legi care ne asigură protecţia fizică.
Şi încă ceva, foarte important. De fapt, ce urmăresc organizatorii protestelor, recurgând la un asemenea limbaj? Ei vor să accentueze nemulţumirea oamenilor care au ieşit în Piaţă. Numai că, s-o ştie, energia negativă este ca un bumerang care se poate întoarce împotriva lor. Nu în zadar un proverb japonez spune: „Furia este asemenea dorinţei de a lua un cărbune fierbinte cu scopul de a-l arunca în alţii, dar primul care se frige eşti tu”.
