Informaţia cu pricina se referea la faptul că, prin decizia Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA), în termen de o lună sau două, toate posturile TV din republică vor fi obligate – în conformitate cu Codul Audiovizualului adoptat încă în 2006, apropo! – să difuzeze filmele în limba originalului, subtitrate în română. M-am bucurat, pentru că nu o dată m-am simţit frustrată de la faptul că trebuie să-i ascult pe Al Pacino sau Adriano Celentano vorbind… ruseşte… „Bravo, CCA!”, am vrut să strig chiar vineri, dar prea ciudată mi se părea tăcerea vigilenţilor, de regulă, câini de pază ai limbii ruse în RM. Şi n-am strigat… Iar ieri am aflat că, de fapt, la şedinţa CCA li s-a dat un soi de „ultimatum” posturilor TV care, în ultimul timp, au „uitat” să subtitreze în română filmele străine.
Cât priveşte difuzarea filmelor în limba originalului, chestiunea a fost doar discutată şi… amânată. Pentru că, au decis majoritatea membrilor unui, cică, nou CCA, încă nu suntem pregătiţi. Şi ce dacă au trecut 22 de ani de când avem o limbă de stat, 20 de ani de când spunem că suntem independenţi sau cinci ani de când ne lăudăm prin Europa că avem Cod al Audiovizualului? Pentru curaj şi demnitate, se pare, moldovenii nu vor fi pregătiţi niciodată!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
