Microbul urii față de români, inoculat cu consecvență și în supradoze, din pruncie și până la senectute, nu a atacat organele vitale ale conștiinței de neam a moldovenilor din stânga Prutului. Așa că nu e de mirare că ultimii „viruși” ai infecției comuniste încearcă noi metode de a înșela vigilența sistemului imunitar al subiecților. Așa-zisul patriotism național moldovenesc pe care îl propun acești „bacili” este una dintre metode. Folosind de-a valma personalități, toponime, fapte și momente istorice, care nu au nicio legătură aparte cu bucata aceasta de pământ extrasă din contextul provinciei istorice a Moldovei, parte a României, ei nu urmăresc decât să resusciteze ura despre care vorbeam mai sus.
Nici gând de a priva cetățenii R. Moldova de dreptul la patriotism – așa cum îl au toți locuitorii provinciilor românești istorice, ardeleni, bănățeni, olteni, munteni și, mai ales, cele 6 milioane de moldoveni de dincolo de râu. Vorbim însă de patriotismul local, cel care nu învrăjbește, ci ne adună pe toți în jurul mândriei de a face parte dintr-un neam românesc atât de bogat în tradiții, cultură, oameni și locuri minunate. Pentru că, asociat cu ură, patriotismul se desfigurează în șovinism. Iar șovinismul este „patriotismul” proștilor.
