În acea dimineață, pe cer se zăreau doar câțiva nori albi ca vata, în rest era senin, iar vântul abia de adia. La poarta închisorii erau două femei, care așteptau să lase un colet pentru o rudă. Imediat ce am pășit după ușa de fier de la intrare, un gardian ne-a verificat din cap până în picioare să nu avem bani, telefoane sau droguri. „De noi nu trece nimic”, a spus zâmbind unul dintre controlori. Majoritatea femeilor de pe teritoriu ne întâmpinau cu un zâmbet larg și cu un „bună ziua” la unison. Această atenție sporită m-a pus pe gânduri. Imediat însă m-a liniștit doamna gardian, pe care o urmam. „Nu-i nimic straniu, aici pur și simplu destul de rar intră bărbați străini”, îmi zice ea zâmbind.
Tot așa glumind, ne-am urcat în unul dintre blocurile unde sunt și celulele deținutelor. Discuția cu două dintre condamnate urma să aibă loc în cabinetul psihologului. O cameră mică, în care imediat îți săreau în ochi câteva picturi religioase făcute de condamnate și se simțea un miros de flori uscate. Atmosfera era liniștitoare, poate chiar prea liniștită pentru o închisoare. N-am reușit să facem cunoștință cu toată încăperea, că pe ușă deja au intrat Olga și Maria. Rușinoase și un pic dezorientate, deținutele s-au așezat pe două scaune, mai aproape de ieșire. N-am ales să discutăm cu ele întâmplător. Femeile sunt foarte bune prietene și totodată au fost „surse de inspirație” pentru un spectacol cu titlul grăitor „Shakespeare pentru Ana”, care a fost prezentat publicului anul acesta și se bucură de un mare succes.
Primul sărut
De fire, Olga pare mai băiețoasă. Are părul tuns scurt. Folosește un limbaj mai dur, mai masculinizat și merge mai bărbătește. Maria însă este mai fragilă, mai tăcută, mai modestă. „Atunci când ea m-a sărutat pentru prima dată, parcă m-a pupat un bărbat! Am trăit un sentiment pe care nu l-am mai simțit niciodată. Când ne ducem la masă, îi dau carnea din porția mea. În cameră, îi spăl hainele și am grijă de ea”, acestea sunt mărturii din piesă, bazate pe spusele Mariei. Olga, la rândul său, s-a evidențiat cu fraza: „Dacă aș avea posibilitatea mi-aș schimba sexul ca să fiu bărbat”.
În ziua când noi am discutat cu ele, femeile au încercat să nu intre prea mult în detalii. Asta, probabil, din cauza rezonanței unui reportaj scurt despre spectacol, pe care l-au văzut și restul deținutelor. Administrația închisorii ne-a spus că reacțiile au fost agresive, iar cele două ar fi fost amenințate cu moartea. „Din cauza voastră toți o să creadă că noi aici suntem lesbiene”. „Avem acasă copii, soți, ce va crede lumea despre noi?!” Cam așa sunau nemulțumirile unor condamnate. Prin urmare, o perioadă, Olga și Maria au fost supravegheate în regim special. „Am încercat să nu reacționăm la provocări. Ne-am căutat de treabă. Pentru piesă am vorbit doar despre noi și nu e ceea ce se vede la prima vedere. Fiecare înțelege lucrurile diferit și acesta este dreptul lor”, susține Olga. Chiar dacă acum spiritele s-au liniștit, ambele deținute sunt rezervate în declarații.
„Nu ne interesează ce crede restul”
După câteva zeci de minute de discuție, aflu că cele două femei au ajuns după gratii pentru omor, însă la diferență de un an una de cealaltă. Olga a fost condamnată la 14 ani de închisoare, iar Maria la 8. „Când ajungi la închisoare, la început nu comunici cu nimeni, dar după încerci să-ți găsești prieteni. Noi ne-am găsit una pe alta. Mâncăm împreună. Nu pot sta fără ea la masă. Trebuie să ai pe cineva care să te înțeleagă, să poți să-i plângi pe umăr, să-ți dea sfaturi. Ne ajutăm când avem nevoie. Așa sunt prietenii. Iar restul chiar nu ne interesează ce cred”, declară Olga în numele amândurora.
Cele două deținute își ispășesc pedeapsa în aceeași celulă cu încă alte patru femei. Ambele lucrează în cadrul închisorii și deocamdată nu-și doresc să stea într-o încăpere pentru două persoane, chiar dacă această posibilitate există.
Aproape de finalul interviului le întreb pe interlocutoarele mele dacă formează totuși un cuplu și dacă, în general, se întâlnesc asemenea cazuri în spatele sârmei ghimpate… „Sunt și băbuțe care prietenesc! N-o să mă credeți, dar aici bătrânelele de peste 60-70 de ani tot nu stau singure. Și ele mănâncă împreună. E ceva normal ca cineva să prietenească cu altcineva. Deja depinde ce imaginație bogată are persoana”, susține zâmbind Olga. Maria însă a plecat capul și a evitat să mai adauge ceva.
Prietenie cu interese ascunse
Ele mi-au povestit că după gratii unele deținute se împrietenesc repede și tot repede se ceartă. Doar cele care rezistă în timp sunt prietenii adevărate. Prietenia Olgăi și a Mariei durează deja un an și șapte luni. Timp în care cele două au reușit de câteva ori să se certe, dar supărările n-au durat mult. De fiecare dată ele au găsit forțe să-și ceară iertare.
La fel ca și în libertate, în spatele sârmei ghimpate se formează prietenii cu interese ascunse. „Au fost cazuri când încercam să mă apropii de cineva, dar ea se uita la ceea ce am în „sumkă” (n.red. geantă). Dacă te împarți cu dânsa înseamnă că-ți este prietenă, dacă nu-i dai nimic, înseamnă că-ți este dușman. E greu să-ți găsești o prietenă bună la închisoare. Aici suntem puține și ne știm una pe alta. Eu totuși am avut noroc să-mi găsesc o prietenă devotată”, mărturisește fericită Olga, iar Maria face liniștit din cap, semn că o susține.
Tot Maria este cea care va ieși prima din închisoare. Femeia spune că acest lucru nu va afecta prietenia lor și promite că-și va ajuta amica ori de câte ori aceasta va avea nevoie.
În prezent, în Penitenciarul de la Rusca, îşi ispăşesc pedeapsa peste 200 de femei. Termenul maxim de privațiune de libertate pentru acestea poate fi de maxim 25 de ani.
Nota redacției: Prenumele persoanelor menționate au fost modificate pentru a le proteja identitatea.
