Despre „Vulturi“, „Porumbei“ şi „Siloviki“

În ce priveşte asasinarea opozantului rus Boris Nemţov, analiştii consideră că este neverosimil ca preşedintele Putin să fi comandat moartea uneia din personalităţile liberale cunoscută la Moscova şi în Occident, totul ducând spre clanurile ce gravitează în culisele puterii şi care fac presiuni pentru radicalizarea regimului de la Moscova.

Sancţiunile economice ale UE contra Rusiei ajung la scadenţă în iulie, dar europenii sunt divizaţi asupra strategiei faţă de Moscova. „Există o fragilă ameliorare” a situaţiei în estul Ucrainei, sfâşiat de conflict, care a făcut 6.000 de morţi în zece luni, a declarat ministrul francez de Externe, Laurent Fabius.

„Dar nu suntem încă în faza de încetare durabilă a focului”, a estimat omologul său german Frank-Walter Steinmeier, în timp ce lupte violente continuă să încalce zilnic acordul semnat la 12 februarie la Minsk. Nici alte puncte prevăzute de acordurile de pace, cum ar fi controlul de către Kiev a frontierei ruso-ucrainene, o retragere totală a armelor grele de pe linia frontului ca şi schimbul de prizonieri nu sunt respectate încă în totalitate – au subliniat miniştrii de Externe reuniţi în week-end la Riga. Dar deja dezbaterile între europeni asupra continuării sancţiunilor economice care interzic în special finanţarea băncilor şi giganţilor ruşi ai energiei, ca Rosneft, s-au etalat la lumină la Riga, în timp ce altă reuniune a miniştrilor de Externe este prevăzută la 16 martie, înaintea unui summit al şefilor de stat la Bruxelles, consacrat între altele strategiei UE faţă de Rusia, în special în materie de sancţiuni.

Durii Europei, aşa-numiţii „Vulturi”, conduşi de Marea Britanie, ţările baltice şi Polonia, vor reînnoirea anticipată a sancţiunilor, din martie, care permit menţinerea presiunii asupra Rusiei, acuzată de Occident că furnizează trupe şi arme separatiştilor, dar care dezminte categoric. Ministrul belgian, Didier Rynders preciza că „sancţiunile vor rămâne probabil în aplicare până la finele anului”.

Printre pacifişti zişi şi „Porumbeii” se află Spania, care estimează costul sancţiunilor la 21 miliarde euro pentru economia europeană, Italia, al cărei premier Mario Renzi i-a făcut zilele trecute o vizită lui Vladimir Putin spre bucuria acestuia, Cipru şi Grecia. Desigur, „sancţiunile sunt un mijloc pe eşichierul diplomatic” dar, „dacă se va merge în buna direcţie în estul Ucrainei, trebuie reflectat la ranversarea lor”, a subliniat ministrul luxemburghez Jean Asselborn. Aceste ţări ar dori să aştepte luna iunie, chiar finele lui iulie, pentru a decide dacă reînnoiesc sau nu măsurile care apasă greu asupra propriilor exporturi din cauza embargourilor decretate de Rusia ca măsuri de retorsiune.

Un diplomat de la Bruxelles preciza că în final, aşa cum se întâmplă adesea, cancelarul german Angela Merkel va înclina balanţa într-un sens sau altul. Şi până acum, Berlinul s-a ferit de orice comentariu. Dar un diplomat occidental declara la Bruxelles că există îngrijorări reale asupra faptului că „unii ar putea dori să joace singuri”, blocând votul prin unanimitate cerut. „Găsirea unui acord a celor 28 pentru instaurarea sancţiunilor a fost un proces greu. UE este ca un uriaş pachebot, există întotdeauna un răgaz între comanda dată şi schimbarea direcţiei”.

Ucraina, un simptom al Moscovei

Lumea este mult mai periculoasă decât a fost vreodată – a declarat Sir John Sawers, fost şef al MI6, potrivit căruia criza din Ucraina nu este decât un simptom al problemei mai largi a Moscovei şi a preşedintelui Putin, care se simte expus. Rusia reprezintă un pericol crescând pentru Marea Britanie şi guvernul trebuie să fie pregătit să ia măsuri pentru sine şi pentru aliaţi. Sir John Sawers, fost şef al MI6 şi care a fost şeful Secret Intelligence Service între 2009 şi 2014, a subliniat că trebuie crescute cheltuielile de apărare ale Marii Britanii pentru a contracara ameninţarea contra securităţii reprezentată de agresivitatea rusă.

„Europa şi Rusia nu converg una cu alta şi deci trebuie să găsim un nou mod de a coexista. Pentru moment, această criză este axată pe Ucraina, dar Ucraina este un simptom”. Adevărata problemă este de a şti cum trăim cu o Rusie care se simte foarte expusă, iar acţiunile lui Putin sunt cele ale unui lider care crede că propria sa securitate este în joc. Şi aici avem bombardiere nucleare ce se apropie de coasta Cornwall-ului – a precizat Sir John adăugând că lumea modernă este mult mai periculoasă decât a fost vreodată, chiar în perioada Războiului Rece. „Stabilitatea pe care am avut-o în perioada Războiului Rece sau predominanţa Occidentului pe care am avut-o un deceniu sau două după Războiul Rece, este pe cale să se schimbe”. Asta este o lume mult mai plată, o lume mult mai multi-polară şi există pericole reale asociate.

Ură şi extremism

Lichidarea în noapte, în apropierea Kremlinului, a opozantului rus Boris Nemţov a dus imediat cu gândul la responsabilitatea preşedintelui Vladimir Putin. Analişti occidentali estimează însă că acest asasinat nu îi foloseşte liderului de la Kremlin, fiind chiar o catastrofă în plus pentru imaginea internaţională a preşedintelui care, în plină criză ucraineană, nu avea nevoie de noi critici americane şi europene privind gestionarea frontului său intern. Evenimentul îi afectează serios reputaţia de şef de stat care controlează ţara şi îi asigură stabilitatea, element-cheie al popularităţii sale în Rusia de 15 ani. Şeful de la Kremlin a calificat uciderea lui Nemţov „o ruşine” şi a avertizat contra recrudescenţei „crimelor extremiste”.

La înmormântarea lui Nemţov, Executivul l-a trimis pe vicepremierul Arkadi Dvorkovici, unul din rarii reprezentanţi ai liberalilor încă prezenţi în guvern, dar din ce în ce mai puţin influenţi în faţa „durilor” în favoarea crizei ucrainene. Clanurile „siloviki”, reprezentanţii forţelor de securitate, au intensificat în ultimele luni campania de ură contra vocilor critice. Media publice denunţă fără încetare „trădătorii” şi „duşmanii Rusiei”, membrii acestei „coloane a cincea” care îl critică pe Putin. Preşedintele nu l-a vizat pe Nemţov, dar la televiziune propaganda l-a vizat adesea, aşa că nu este surprinzător că, în mijlocul florilor şi lumânărilor depuse de moscoviţi pe podul unde a fost ucis cel mai vehement critic al preşedintelui, a fost plasată o pancardă sub fotografia sa: „Ucis de maşinăria statului”. Pentru că, dacă nu a comandat direct eliminarea opozantului, Putin este responsabil de această atmosferă de ură ajunsă de necontrolat. „Extremiştii otrăvesc societatea cu militantismul lor naţionalist, cu intoleranţa şi agresiunile lor”, a acuzat preşedintele. Numai că în Rusia este propaganda Kremlinului care întreţine acest extremism. Opozanta Xenia Sobciak sublinia că „ar fi mai puţin îngrijorător dacă ar fi Putin cel care a ordonat moartea lui Nemţov. Ar fi desigur acţiunea unui sistem oribil, dar cel puţin ar fi un sistem gestionabil. Or, eu cred că nu este cazul (…) Putin a construit un redutabil „terminator” şi a pierdut controlul”.

„Războiul clanurilor”

Reacţiile sale continuă să fie interpretate. În noaptea crimei, contrar obişnuinţelor, Putin a reacţionat foarte rapid, denunţând o „provocare”. O provocare fără ştirea Kremlinului, dar sub zidurile lui? De ce? De cine? De către serviciile secrete americane sau ucrainene, aşa cum afirmă media oficială rusă? O astfel de operaţiune comisă în cartierul cel mai supravegheat din ţară, cu posibilitatea de a-şi vedea agenţii arestaţi şi consecinţe diplomatice dezastruoase ar fi fost un risc fără rost pentru Washing-ton sau Kiev. Cu sau fără aprobarea anumitor clanuri din culisele puterii, asasinarea lui Nemţov poartă semnele unei acţiuni politice condusă de membrii serviciilor ce gravitează sau au gravitat în jurul elitei lui Putin. Momentul, cu două zile înaintea unei mari demonstraţii a opoziţiei şi locul, o zonă ultrasecurizată lângă zidurile Kremlinului, nu au fost alese la întâmplare. Comanditarii ştiau că, în opoziţie şi în străinătate, va fi acuzat Vladimir Putin. Asta căutau? Este vorba de o provocare contra preşedintelui care, în pofida popularităţii-record, este ameninţat de impactul celei mai grave crize economice pe care a cunoscut-o ţara de la venirea sa la putere? Sau dimpotrivă, este o provocare pentru a-l susţine, orchestrată de extremişti care au crezut că acţionează în interesul lor şi al preşedintelui?

Faptul că Nemţov lucra la un raport asupra implicării armatei ruse pe lângă separatiştii din estul Ucrainei şi anunţase divulgarea lui apropiată la o emisiune radio poate a condus la eliminarea lui trei ore mai târziu. Moartea lui Nemţov riscă să rămână doar o dată funestă în lunga listă a asasinatelor neelucidate. Şi ar putea dezvălui tensiuni în rândul elitelor foarte diverse şi prea puţin transparente aflate la putere, ar putea anunţa tulburări serioase şi chiar bulversări politice neaşteptate. Cert este că odată cu deteriorarea climatului politic intern, elitele liberale au fost îndepărtate şi în jurul lui Putin s-au strâns „siloviki” care cer o politică agresivă faţă de Occident, ceea ce se reflectă din plin în atitudinea lui Putin.

Fostul oligarh rus Mihail Hodorkovski l-a acuzat la Londra joia trecută pe preşedintele Putin prezentându-l ca un „rege gol”. „Putin în bustul gol nu are nimic de şef puternic. Regele e gol”. Fostul magnat al petrolului, exilat în Vest după zece ani de închisoare în Siberia, a afirmat că situaţia economică a ţării sale nu poate decât să se agraveze şi a prezis un „război al clanurilor” la vârful puterii Rusiei.

sursa: romanialibera.ro