Am ajuns la închisoarea din Rezina dis-de-dimineață, imediat după ce deținuții au luat micul dejun. Era o liniște deranjantă, însă periodic se auzea cum se închid și se deschid celulele pușcăriașilor. Atmosfera s-a distins doar atunci când în camera pentru rugăciuni a intrat zâmbind Anatolie. Acesta era un pic transpirat. „Acum m-au luat direct din sala de forță, ridicam greutăți și făceam exerciții la bară. În timpul iernii am acumulat câteva kilograme în plus și vreau să le dau jos, ca să mă simt bine”, cu aceste cuvinte ne-a întâmpinat deținutul. Îmbrăcat într-un costum de sport scump și încălțat în adidași de firmă, bărbatul s-a așezat pe scaun și a pus picior peste picior.
„În anii 90 organizam conferințe de presă, mergeam pe la cele mai importante evenimente și mă învârteam în cercurile oamenilor influenți. Acum însă stau între patru pereți”, ne spune condamnatul, care totodată recunoaște că a acceptat deja această situație, însă oricum speră că va mai ajunge să vadă cândva lumina zilei.
De cazul său s-a ocupat însuși președintele țării
Anatolie a primit sentință pe viață pentru că ar fi comis o infracțiune deosebit de gravă. „Eu am organizat întâlnirea dintre câteva persoane cu doi angajați ai unei bănci, care trebuiau să rezolve o problemă financiară. Negocierile au scăpat de sub control și lucrătorii bancari au fost omorâți. Mai târziu, judecata a stabilit că eu am pus totul la cale”, povestește bărbatul. Inițial, cei care au săvârșit infracțiunea s-au ales cu câte 15 ani de pușcărie, iar Anatolie, ca organizator, a primit 20 de ani. Ulterior însă, după ce s-au implicat anumite persoane influente, lui i-a fost aplicată cea mai aspră pedeapsă, închisoare pe viață.
„Toată lumea vroia să mă ajute și eu aveam posibilitatea să plătesc sume enorme de bani, dar când de cazul meu s-a interesat însuși președintele R. Moldova de atunci, n-am mai putut face nimic. Eram mândru că sunt o persoană atât de importantă, dar asta nu mi-a adus niciun folos”, susține dezamăgit pușcăriașul.
S-a căsătorit cu o femeie mai tânără cu 17 ani
Până la această condamnare, Anatolie nu a mai fost judecat, de aceea prima perioadă de detenție a suportat-o destul de greu. „La început mi se părea că s-a terminat viața și nu vroiam să fac nimic, dar cu timpul am început să citesc, să joc fotbal, volei sau biliard, iar aceste lucruri mă ajută să uit unde mă aflu”, zice bărbatul zâmbind.
În viața de până la pușcărie, Anatolie a avut două soții și câțiva copii. În toți acești ani, cei apropiați îl vizitează și îl susțin. Totuși, acum un an, bărbatul s-a căsătorit pentru a treia oară, însă deja având statutul de condamnat pe viață. Cu actuala lui soție s-a cunoscut prin scrisori, iar aceasta este mai tânără cu 17 ani. „Ea a reușit să vadă în mine omul, nu infractorul sau pușcăriașul, iar pentru acest lucru eu am îndrăgit-o”, recunoaște emoționat deținutul. Potrivit lui, cei de la starea civilă din Rezina, care au înregistrat mai multe căsnicii ale deținuților pe viață, se uitau straniu la soția sa și nu înțelegeau de ce se căsătorește cu cineva care nu va ieși niciodată la libertate. Totuși, femeia acum îi este alături și îl vizitează destul de des. Deocamdată nu au copii, dar își doresc acest lucru.
Conform legislației, deținuții pe viață au dreptul la întâlniri de lungă durată începând cu acest an. Până acum ei au beneficiat doar de întrevederi de scurtă durată. Acestea țin patru ore, timp în care ei sunt supravegheați.
„Filmele mele preferate sunt „Fugarul” și „Evadarea din închisoare”
În penitenciarul de la Rezina au fost timpuri foarte grele. Cu mai mulți ani în urmă acolo nu era lumină și căldură, iar deținuții dormeau în frig. Anatolie își amintește că se învelea cu două plăpumi, dormea îmbrăcat și cu greu făcea față condițiilor. Acum însă lucrurile stau mult mai bine. Deținuții au posibilitatea să-și facă reparație în celule și să-și aducă lucruri utile. Anatol are în celulă televizor cu 120 de posturi tv și frigider unde își păstrează alimentele primite de acasă. Pentru aceste servicii suplimentare, pușcăriașii însă trebuie să plătească, pentru că ele consumă energie electrică.
„Îmi plac canalele unde arată documentare, dar și cele de sport. Filmele mele preferate sunt „Fugarul” și „Evadarea din închisoare”. Ele prezintă o altă realitate, decât cea pe care o avem noi aici. Nu cred că aceste filme pot motiva pe cineva dintre noi să fugim din închisoare”, menționează amuzat bărbatul.
El mai recunoaște că mereu este la curent cu tot ce se petrece în țară, dar și în lume. „Cel mai des ne certăm din cauza preferințelor politice. La unul îi plac liberalii, la altul comuniștii, iar cineva este împotriva tuturor. Noi aici respectăm opiniile tuturor, dar oricum fiecare trebuie să-și poată argumenta poziția”, susține Anatolie.
Chiar dacă este condamnat pe viață, deținutul spune că după 25 de ani de detenție poate solicita să fie eliberat condiționat, iar judecata trebuie să-i reexamineze dosarul. Totuși pentru ca acest lucru să se întâmple sunt necesare caracteristicile specialiștilor care au interacționat cu el în toți acești ani.
„El este mai individualist”
Iulia Adam, psiholog în cadrul Departamentului Instituții Penitenciare (DIP), care lucrează și cu cei condamnați pe viață, spune că nu poate stabili care este riscul de recidivă a lui Anatolie, deoarece el este mai individualist.
Specialista susține că acest deținut este o persoană foarte încrezută în sine și se arată convinsă că odată cu înaintarea în vârstă riscul lui de recidivă va scădea considerabil.
La Penitenciarul nr. 17 de la Rezina, își ispășesc pedeapsa pe viață circa 100 de persoane. Datele de la DIP arată că în R. Moldova, până în prezent, nici un condamnat pe viață nu a fost eliberat condiționat.
