La bulgari este atestat numele cu forma Baico, considerat ca provenit din apelativul bulgar baico „nene”, „frate mai mare”. La sârbi este atestat de timpuriu numele cu forma Bailo. La români, numele este atestat în mai multe variante. În Muntenia, în sec. XVI-XVII sunt atestate numele Baia, Baie, Baiu, de la care au provenit numele topice Calea Baiului şi Baiul Mic, Baiul Mare. În Ardeal sunt atestate numele Baiu şi Baicu, precum şi numele topic Baia Mare. În documentele moldoveneşti predomină numele cu forma Baico, redat pe-alocuri şi prin forma Baicu, fapt care denotă o influenţă bulgară. La 1455 este atestat Baico, boier, la 1677 – Baico ot Găleşti, la 1713 – Lazor Baico din Găleşti, la 1746 – Baicu din Policeni pe Botna, ţin. Lăpuşna şi la 1793 – Toader Baico biv căpitan din Micleşti, ţin Orhei etc. La 1491 este atestat un Băilă cel bătrân din Câmpul Perilor pe Moldova, precum şi satul Băileşti pe Racova. La 1456, tot în documentele moldoveneşti, este atestat Ivan Baicean (Ivan Baicean, Ivan Baicovici, Baiceanu, Băiceanu), paharnic în sfatul domnesc. De la Baico, cu sufixul -eanu care, fiind ataşat la prenume, indică descendenţa ca şi suf. -escu (Grigoreanu, Teodoreanu etc.), s-a format Baiceanu, fapt confirmat şi de rusescul Baicovici. Aşadar, numele Baiu nu este atestat nici în documentele moldoveneşti, nici în cele basarabene. Prin urmare, el a apărut mai târziu, fiind adus la noi prin purtători din alte ţinuturi româneşti.
Azi, în republică, circulă numele Baiu, purtat de 37 de persoane, Baicu – de 23 de persoane şi cu numele Baicean sunt înscrise 63 de persoane, cu forma Baiceanu – 34 de persoane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
