În timpul cruciadelor („cele opt expediţii cu caracter militar, întreprinse de către feudalii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 şi 1270 şi care, sub pretextul eliberării mormântului lui Iisus Hristos de la Ierusalim de sub ocupaţia musulmanilor, urmăreau, de fapt, o expansiune teritorială, economică şi politică”) feudalii apuseni au transmis armenilor din regatul Armeniei Mici titlul de baron, explicat din latinescul patronus, iar armenii l-au adus şi la români. Termenii care numesc funcţii publice, mai ales de boierii, la români au devenit supranume, trecute cu timpul în nume de familie. Este şi cazul titlului nobiliar baron, nume de familie Baronu. Numai că aceste nume indică sau pe urmaşii unor demnitari care într-adevăr au avut aceste titluri, sau pe ai cuiva care în derâdere au fost porecliţi cu acest titlu. Desigur că la români numele de familie Baronu provine dintr-o poreclă. Numele Baron este atestat documentar 1574: Baron, fiul lui Crăciun, stăpân în Hăsnăşani, ţin. Cârligătura. La 1774, în ţin. Orhei-Lăpuşna, satul Peresecina este înregistrat Costandin Baron. Numele Baroncea este atestat în ţin. Dorohoi: Costandin Baroncea, Onciul Baroncea, Vasile Baroncea şi Ştefan Baroncea.
Azi, în republică, cu numele Baron sunt înscrise 92 de persoane, cu numele Baroncea – 130 de persoane.
Maria Cosniceanu,
doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
