Numele Ciomârtan este atestat în documentele moldoveneşti: Ciomârtan, mare vătav de hânsari şi pârcălab de Soroca, la 1599; Ciomârtan, mare vornic, pribeag în Ţara Românească, la 1608; Ciomârtan (Ciumărtan) din Ionăşeşti, la 1623; Simion Ciomărtan, din Drăghiceşti, la 1616. La 1774 numele Ciomârtan este atestat în ţinutul Dorohoi: Dumitraşco Ciomârtan, Ioniţă Ciomârtan şi Lupul Ciomârtan. Şi azi în jud. Dorohoi există numele topic Ciomârtanul. În documentele basarabene, la 1781, sunt numiţi Ioniţă şi Ioan Ciomărtan, stăpâni ai moşiilor Vlădeni şi Culiceni din ţinutul Cernăuţi. După cum se vede din atestările documentare, forma corectă a numelui respectiv în limba română este Ciomârtan. Toate celelalte forme care circulă în prezent la noi – Cemartan, Cemortan, Cemârtan – sunt devieri de la forma corectă, tradiţională.
Azi, în republică, cu numele corect Ciomârtan, scris Ciomîrtan, sunt înregistrate numai 2 persoane, cu forma Cemîrtan – 803 persoane, cu forma Cemortan – 365 de persoane şi cu forma Cemartan – 15 persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
