Prenumele Conon este introdus în onomasticonul creştin, în calendarele din Biserica orientală. La români a circulat preponderent în sfera monahală, foarte puţin folosit în mediul laic, atestat în documentele moldoveneşti la 1459 şi 1529, apoi a dispărut din circulaţie, deşi în calendarul creştin ortodox există şi astăzi (Sf. mucenic Conon, la 5/18 martie). La bulgari, de la prenumele Conon a apărut forma hipocoristică Conio şi numele Conev, Conevici, la ruşi – Conea, cu derivatele: Coneai, Coneaş, Coneaşca. De la Conon şi Conea, cu sufixele patronimice ruseşti -ov, -ev, s-au format numele Cononov şi Conev (a lui Conea), pătruns şi la români, de la care s-au format numele Conean, Conescu (sau poate Conev a fost redat prin Conescu), Conete, dar Conea a fost explicat inadecvat ca fiind provenit din Conu (Coconu) (după părerea lui I. Iordan), iar Conev din конь „cal” (de Al. Graur). Numele Coniţchi şi Coneţchi, care apare în documentele Lăpuşnei la 1732 şi 1774 în Târgul Orheiului (un Dumitru Coniţchi) nu provine de la Conea, ci de la numele hatmanului căzăcesc kunicki, supus Poloniei, care asistă pe Ştefan Petriceicu Hasdeu în luptele pentru domnie cu Duca Vodă.
Azi, în republică, circulă numele: Conea, purtat de 258 de persoane, Conev – 36, Conon – 8, şi Cononov – 142 de persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
