În documentele moldoveneşti numele respectiv apare din sec. al XV-lea cu forma Dinga: Gavril Dinga, slugă domnească, fratele lui Dinga, pitar, martor în sfatul domnesc (1490-1494); Dinga, vornic, stăpân în Poiana Tazlău (1565-1570); Dinga (Deanga), postelnic şi pârcălab de Hotin, şi hatman (1580-1624); Gligorie Dinga (Dingovici), aprod (1580-1598), fiul lui Dinga hatman; Dinga, vătav (1606) ş.a. În documentele basarabene numele respectiv este atestat cu forma Dânga. Într-un document de la 1660 se vorbeşte despre satul Dângeanii (< Dânga) din ţin. Iaşi, cumpărat de Vasilie Voievod de la Dângana, fiica Dângăi, hatmanul. La 1774 este înregistrat un Ioniţă Dânga, volintir din satul Isacova.
La 1784, în documentele Lăpuşnei este atestat un Gligoraş Dânga. Într-un document basarabean de la 1787 se spune despre un Ghiorghiţă Dângă căruia mama sa Mărica i-a dat părţile sale de ocină din satele Bogzăşti, Crăsnăşăni, Văsăeni, Săsăni, Sângureni de la ţin. Orheiului. În documentele Orheiului, la 1805, printre răzeşii din moşia Isacova sunt numiţi şi Dumitrachi Dânga, Toader Dânga şi Ion zet Dânga. La 1822, în Spiţa pe bătrâni a moşiei Hoimăneşti este pomenit neamul Dânguleştii. La 1827 este publicată o scrisoare adresată logofătului Ion Dânga de la Isacova. Satul Dângeanii (< Dânga), atestat la 1660, astăzi se numeşte Dângeni.
Azi, în republică, cu numele Dînga sunt înregistrate 449 de persoane, cu Dânga – 1 persoană.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
