Numele Pagu are la bază adjectivul peag, cu varianta pag, provenit din vechiul slav piegu, cu sensul „pătat, pătat cu pete albe”. Acest adjectiv se foloseşte ca determinativ pentru cai. Astfel, un cal negru sau roşcat cu pete albe se numeşte cal peag sau pag. Un sinonim a lui pag este şi pintenog. Aşa e numit un cal care are la picioare nişte pete albe. Cum s-a întâmplat că acest adjectiv pag a devenit o poreclă pentru persoane aflăm dintr-un document basarabean, publicat în anul 1645, în care este atestat un Ştefan Pagul, izbaşă („secretarul curţii” şi, în special, al marelui Divan). În comentariul la acest document se spune că Ştefan Pagul izbaşă este poate unul şi acelaşi cu Ştefan izbaşă, fratele lui Mihalcea Hâncul şi că Pagul pare a fi o poreclă, nu un nume de familie. În continuare, se dă un citat dintr-o hotarnică din a. 1755 a moşiei Toporul pe Prut, aflată la Direcţia Cadastrului din Basarabia: „Acel Pagul au fost hotnog cu călăraşi de paza marginii şi fiind cu o musteaţă albă şi cu alta neagră îi zice pagul”. În documentele moldoveneşti, la 1756, este atestat un Loghin Pagul, care a vândut a treia parte din satul Criuleni. Un Grigoraş Pagu herar este atestat în documentele basarabene la 1831. Numele Pagu este atestat în Ardeal la 1726, 1758. Azi, în republică, numele Pagu este purtat de 219 persoane.
Maria Cosnicean,
doctor în filologie
